Ce fel de pace pentru Europa?

● Dintre toți liderii statelor europene, Emmanuel Macron e poate cel mai potrivit să inițieze un dialog cu Vladimir Putin pe tema detensionării situației de la granița cu Ucraina. Și totuși, după aproape șase ore de convorbiri nu s-au înregistrat progrese notabile. Răspunsurile președintelui rus oferă o clarificare a motivațiilor. Nu însă și a intențiilor. Pe scurt, Vladimir Putin a explicat că Crimeea, anexată în 2014, aparține Rusiei și că, dacă Ucraina ar adera la NATO, atunci țările europene ar intra „automat” în război cu Rusia, în virtutea articolului 5 al Tratatului. De unde și principala cerință: abandonarea oricăror tentative de a integra Ucraina în NATO. Cu avertismentul subînțeles, dar deloc subtil, al unui război: „Nu vor exista cîștigători și veți fi atrași în acest conflict împotriva voinței voastre”. Și, dacă la finalul discuțiilor Putin a vorbit despre posibilitatea unui război, Macron a lăsat să se înțeleagă că pacea e încă posibilă. Amîndoi au convenit, însă, că discuțiile merită continuate.

● O imagine: Emmanuel Macron la discuțiile cu Vladimir Putin de la Moscova. Între ei – o masă lungă, nesfîrșit de lungă. Ca distanța dintre Rusia și Europa occidentală.

● Poziția Germaniei în ceea ce privește conflictul ruso-ucrainean e neconvingătoare fiindcă e ezitantă. Despre poziția fragilă a Germaniei în dialogul cu Rusia am mai scris aici. Motivul principal e gazoductul Nord Stream 2, care aduce gazul rusesc atît de necesar industriei germane energofage evitînd ruta terestră ucraineană. Asta înseamnă un preț mai ieftin al gazului pentru Germania (și Europa), dar și privarea Ucrainei de banii obținuți din exploatarea gazoductului terestru care traversează statul. Dependența de gazul rusesc presupune și dependența de bunăvoința lui Putin, căci Gazprom e pînă la urmă o companie (majoritar) de stat.

● Linia directoare în relațiile cu Rusia fost definită de cancelarul Olaf Scholz prin cuvintele „dialog și fermitate”. Aflat în vizită la Washington, unde s-a întîlnit cu președintele Joe Biden, Scholz a vrut să înlăture îndoielile cu privire la loialitatea Germaniei față de Alianță. Și că Germania e pregătită să fie mai mult decît doar un simplu observator al tensiunilor militare dintre Rusia și Ucraina. Dar oare este dispusă Germania să facă mai mult decît să livreze 5.000 de căști de protecție soldaților ucraineni? – glumeau ziarele americane în ajunul vizitei.

● În Germania, așteptările cu privire la prima vizită oficială a cancelarului în SUA sînt diferite pînă la contradictorii. „Misiunea cancelarului Scholz în timpul vizitei sale la Washington este pe cît de clară, pe atît de simplă”, spune unul dintre liderii CDU. Prin declarații clare și concrete, cancelarul Scholz ar trebui să arate că Joe Biden are toate motivele să se bazeze pe Germania. Cancelarul ar trebui „să justifice de ce Germania nu livrează arme Ucrainei. Și nu trebuie să evite să afirme clar că o agresiune rusă asupra Ucrainei înseamnă suspendarea proiectului Nord Stream 2”. Secretarul general al FDP, Bijan Djir-Sarai, e de părere că „scopul acestei vizite e să transmită un mesaj comun și clar pentru președintele Putin”. Iar Amira Mohamed Ali, liderul grupului parlamentar Die Linke din Bundestag, spune că „transferul trupelor americane în Europa trebuie să înceteze imediat, la fel ca și livrările de arme către Ucraina”. Olaf Scholz respinge cu fermitate orice ajutor militar al Germaniei pentru Ucraina.

● Dacă pînă de curînd mulți au crezut că un război e inevitabil, acum, cînd diplomația începe să funcționeze, ar trebui să ne gîndim și la ce fel de pace ar trebui să construim. Provocarea e mai mare decît pare la prima vedere. Pentru că relațiile țesute între Moscova și Europa în ultimii treizeci de ani au fragilizat pozițiile de negociere. Politologul bulgar Ivan Krastev evocă acest dezechilibru într-un articol din The New York Times: spre deosebire de ce era pe vremea Războiului Rece, astăzi, dușmanul nu mai e cineva aflat dincolo de o cortină de fier, ci e cineva cu care întreții relații comerciale, e cel care-ți vinde gaz, e cel căruia îi vinzi tehnologie. Influența geopolitică e determinată nu de puterea economică pe care o poți exercita, ci de cît ești dispus să înduri – spune Krastev. Și tocmai asta e problema Europei, acum. Pentru că succesul lui Putin e determinat de incapacitatea companiilor occidentale de a se adapta la presiunea tot mai mare a prețurilor la energie și de incapacitatea societăților de a se adapta la dezinformare și instabilitate politică prelungită. Ca să-l învingă pe Putin pe acest teren, Europa trebuie să investească nu doar în obiective militare, ci și în diversificarea surselor de energie și în construirea coeziunii sociale.