Ce are de gînd Obama

Marţi, 14 aprilie, în faimoasa Gaston Hall de la Univeristatea Georgetown, Barack Obama a ţinut o cuvîntare care va rămîne fundamentală pentru cei care vor vrea oricînd, de acum încolo, să înţeleagă temeiurile deciziilor sale şi viziunea sa asupra felului în care America îşi poate conserva rolul de naţiune conducătoare a lumii. În cea de-a 87-a zi a preşedinţiei sale, Barack Obama s-a explicat. Gaston Hall este un auditorium de aproximativ 750 de locuri, puternic încărcat cu simboluri creştine, pictat şi pavoazat în deplinul spirit iezuit pe care universitatea îl profesa la începuturile sale. Este locul în care vorbesc şefii de stat cînd sînt găzduiţi la Georgetown. Orice discurs al preşedintelui american este însoţit de un decor abundent specific, alcătuit din steaguri, efigii, simboluri, steme etc. Peste tot, acest arsenal vizual este aşezat după indicaţiile specialiştilor în comunicare ai Casei Albe. La Gaston Hall însă, decorul prezidenţial nu acoperea întreaga imagine televizată a preşedintelui şi se puteau zări, în fundal, o statuie a lui Crist şi însemnul JHM (Jesus Hominem Salvator). Casa Albă a socotit că ar fi nepotrivit ca opinia publică americană să vadă aceste simboluri pe lîngă preşedintele Obama şi a cerut universităţii să le acopere. Universitatea s-a conformat. La aflarea acestei ştiri, s-au ridicat imediat voci indignate. Casa Albă a răspuns că însemnul JHM era perfect vizibil în alte 26 de locuri din sală, dar criticii nu s-au domolit deloc. Imediat după alegerile americane din noiembrie 2008, comentam cu reţinere votul americanilor şi spuneam că sensul profund al victoriei lui Obama împotriva unui adevărat erou naţional, precum este John McCain, va putea fi înţeles abia după cîteva luni. A fost un vot prin care America optează pentru socialismul de tip european sau a fost pur şi simplu un vot pentru schimbare, un vot-protest la adresa administraţiei Bush? Răspunsul se conturează acum şi va fi limpede, probabil, în următoarele şase luni. E posibil ca masa electorală constituită din cei care mărturisesc o identitate culturală radical diferită decît cea "alb-protestantă" care a fondat capitalismul şi democraţia americană să fi ajuns la stadiul de masă critică şi o spectaculoasă răsturnare de opţiune să se fi produs, în sensul că americanii din 2009 vor cu totul altceva de la ţara lor, decît ceea ce vroiau americanii de acum 20 sau 50 de ani. Totuşi, e încă prea devreme pentru concluzii definitive. Discursul despre economie al preşedintelui Obama nu e nici socialist după standardele europene, nici capitalist după standardele americane. Nu a vorbit despre "protecţie socială", dar nici nu a afirmat ataşamentul pentru fundamentele pieţei libere. Obama a refuzat să accepte naţionalizările pe ideea "măsurii preventive" (i.e. naţionalizarea preventivă a băncilor care au dificultăţi, dar nu au cerut, încă, sprijin de la stat " aceasta fiind situaţia celor mai multe bănci de pe piaţa americană). Dar este, în acelaşi timp, adversarul premierii riscului în domeniul financiar. Iată pasajul esenţial al acestui discurs: "Este pur şi simplu nesustenabil să mai avem un sistem financiar în secolul XXI guvernat de regulile celui din secolul XX, adică de acele reguli care permiteau ca iresponsabilitatea cîtorva să ameninţe întreaga economie. Nu mai este sustenabil să avem o economie în care 40% din profitul anual al companiilor vine din sectorul financiar bazîndu-se pe preţurile umflate ale locuinţelor, pe cărţi de credit maximizate peste limită, pe bănci supraîndatorate şi pe active supraevaluate. Nu este sustenabil să avem o economie în care veniturile a 1% din populaţie au crescut ameţitor, în vreme ce familiile medii au venituri cu 2000 de dolari mai mici. Acesta nu este un model de prosperitate sustenabil. În ultima decadă, pe măsură ce tot mai mulţi au urmărit bonusuri şi profituri foarte mari pe termen scurt, noi am neglijat ameninţările pe termen lung la adresa prosperităţii noastre: povara copleşitoare a creşterii costului asistenţei medicale pentru familii şi companii, eşecul sistemului nostru de educaţie de a produce forţă de muncă pentru o nouă epocă, progresul altor naţiuni în domeniul energiei curate şi al tehnologiilor, în vreme ce noi am rămas dependenţi de importul de petrol, datoria tot mai mare pe care o punem în contul copiilor noştri. Chiar şi după ce vom ieşi din această recesiune, aceste provocări vor continua să reprezinte obstacole majore care stau în calea succesului nostru în secolul XXI. Aşadar, avem mult de lucru. Există o parabolă la finalul Predicii de pe munte care spune povestea a doi oameni. Primul, a construit o casă pe nisip şi a fost curînd distrusă cînd a fost lovită de furtună. Dar cel de-al doilea era înţelept pentru că a căzut ploaie, au venit rîuri mari, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu a căzut pentru că era întemeiată pe stîncă. Era întemeiată pe stîncă! Nu vom putea reconstrui această economie pe acelaşi teren nisipos. Trebuie să ne construim casa pe stîncă. Trebuie să punem o nouă temelie pentru creştere şi prosperitate " o temelie care ne va duce dintr-o eră a împrumutului şi a cheltuielilor într-una a economisirii şi a investiţiei, în care vom consuma mai puţin acasă şi vom trimite mai mult la export. Este o temelie construită pe cinci piloni care vor duce la creştere economică şi vor face ca acest secol să fie încă un secol american: unu " reguli noi pentru Wall Street care vor recompensa determinarea şi inovaţia, şi nu asumarea iresponsabilă a riscurilor; doi " noi investiţii în educaţie, astfel încît forţa noastră de muncă să devină tot mai competitivă şi mai calificată; trei " noi investiţii în energie regenerabilă şi în acea tehnologie care creează noi locuri de muncă şi noi industrii; patru " noi investiţii în sănătate, astfel încît costurile respective plătite de familii şi companii să scadă; cinci " noi ajustări în bugetul nostru federal, pentru a scădea datoria pe care o vor avea de plătit generaţiile viitoare. Aceasta este noua temelie pe care trebuie să construim. Aceasta este casa noastră construită pe stîncă. Acesta trebuie să fie viitorul nostru " iar administraţia mea este anume constituită ca să realizeze acest viitor."