Ce altceva mi-a mai spus

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

În timpul interviului, Edgar a povestit mult despre el. Iată o confesiune pe care nu o mai făcuse nimănui şi care are, sînt sigur, valoarea ei pentru istoria literaturii: „La 18 ani am fost exmatriculat de la colegiu. Mă prinseseră vînzînd eseuri pentru examene unora mai mari. Printr-o întîmplare, am ajuns să mă angajez la IRS, Oficiul pentru examinarea declaraţiilor fiscale din Lake James, Illinois. Cînd am ajuns acolo, am fost tratat foarte bine. Peste două zile, am aflat că asta s-a datorat unei confuzii. Exact în aceeaşi zi, era aşteptat la acest oficiu contabilul Edgar Foster – fără W. –, un om foarte competent care fusese transferat de la un oficiu din New Jersey la acest oficiu din Lake James. Au crezut că sînt eu şi, timp de două zile, s-au purtat extraordinar cu mine. După două zile, şi-au dat seama că eu sînt şi W., iar contabilul, care întîrziase din pricini neştiute, nu e. Mirarea mea a fost şi mai mare cînd am aflat că Foster fără W. avea 55 de ani. Eu aveam 18. Şi m-au confundat cu el. Îţi dai seama ce spirit de observaţie au agenţii care trebuie să miroasă evaziunile fiscale?

M-au trimis într-un birou oarecare şi am început să verific vrafuri de declaraţii – trebuia să fiu atent ca sumele impozitate să fie egale cu diferenţa dintre cîştigul total şi sumele care nu se impozitează, dintr-un motiv sau altul. Apoi, acolo am păţit o chestie şi mai tare. După o săptămînă de lucru, am fost anunţat că mi-au schimbat numărul de securitate socială – codul acela de numere pe care îl primeşti la naştere şi cu el rămîi toată viaţa. Acela nu se schimbă. Ei bine, odată angajat la IRS, ţi-l schimbă. Aceste întîmplări mi-au ridicat serioase dubii asupra certitudinii identităţii oamenilor. Cît de uşor putem deveni altcineva decît sîntem, cît de uşor ne pot lua ceilalţi drept ce nu sîntem şi, de fapt, poate că disponibilitatea asta a noastră de a fi altcineva arată limpede că sîntem altcineva...“ Mă gîndesc şi acum că tema aceasta a identităţii nesigure şi fragile a insului într-o lume cam bezmetică a devenit importantă pentru tot ce a scris Edgar W. Foster ca urmare a acestei îmtîmplări. Sau, cel puţin, aşa ne place multora dintre noi, iubitorii de literatură, să identificăm în anecdotica biografiei unui autor acea întîmplare care determină teme redundante, leitmotive, obsesii. Nu ştiu dacă aşa funcţionează mecanismul interior, obscur altfel, al unui scriitor. La mine, de pildă, nu prea merge aşa de uşor – e greu să identifici în cele trăite de mine sursa limpede şi univocă a neliniştilor mele repetitive. Dar asta nu mă opreşte să fac acest tip de analiză cu autorii care-mi plac. Chiar dacă ştiu că nu se potriveşte adesea, tot o fac.

Soţia lui Edgar era, mai degrabă, prietena lui cea mai bună, decît ceea ce am numi „femeia lui“. Gwyn era cu doi ani mai în vîrstă decît Edgar, avea un copil dintr-o căsătorie anterioară – un băiat, David – cu care Edgar relaţiona relaxat şi uşor distant, fără să fi vrut vreodată să se împrietenească sau măcar să se cunoască mai bine. Gwyn era o femeie educată, cu solidă cultură clasică şi era partenerul favorit de discuţii literare pentru Edgar. Nu de puţine ori, o trezea în toiul nopţii sau în primele ore ale dimineţii, nerăbdător să îi citească ceea ce terminase de scris cu cîteva minute înainte. Este neclar pentru mine de ce Gwyn era cu el – îi suporta matern toate prăbuşirile nervoase sau emoţionale, îl încuraja, îl îngrijea în sensul cel mai cuprinzător al cuvîntului, dar era limpede pentru oricine că nu-l iubea. Edgar nu mi-a povestit nimic despre Gwyn, nici nu am cunoscut-o vreodată, iar tot ce ştiu despre ea este o compliaţie de bîrfe credibile şi păreri personale ale agentului lui EDW, care o simpatiza limitat.

„Mă aşteptam să mă întrebi despre fericire. Cînd m-ai întrebat despre starea sănătăţii mele, eram sigur că întrebarea despre fericire nu va întîrzia. Niciodată nu am fost mai fericit decît într-o după-amiază de noiembrie, senină şi veselă, cînd mi-am dus cîinele în susul rîului. Mă plimbam. Mă gîndeam la Mary Karr – o veche prietenă... În fine, nu ştiu ce anume a provocat acea fericire. Dar am simţit, la un moment dat, că explodez pur şi simplu, şi că explozia din mine mă face imponderabil şi, cu plămînii plini de aerul răcoros de lîngă rîu, încep să plutesc. Cîinele m-a privit amuzat, simţind că e ceva special cu mine şi, mai ales, simţind că ceea ce mi se întîmplă e din specia comicului. Fericirea este, în fond, ceva comic.“

„Am scris acum cîţiva ani un eseu despre Guns N. Roses. Se pare că eseul meu a suscitat ceva interes, pentru că, la vreo lună distanţă de la apariţia eseului, m-am trezit în campus cu cei de la revista Rolling Stone. Voiau un interviu. Nu l-am dat. Nu dau interviuri. Şi mi-au făcut fotografii în timp ce îi refuzam. Era vară şi purtam o bandana roşie pe cap. Au scris, apoi, că m-am luat după Axl Rose. Am fost trist. Cine ştie ce credeau ei despre mine? Pe atunci, purtam acea bandana lată, care îmi acoperea aproape toată fruntea, ca să nu-mi explodeze capul. Aşa îmi ţineam capul întreg.“

Edgar a fost incinerat, iar cenuşa lui a fost îngropată în grădina casei sale. Nu am mai vizitat niciodată casa de pe malul rîului Menominee. Am văzut cîteva fotografii cu placa simplă care marchează locul cenuşei şi mi s-a părut că recunosc locul. În timpul interviului, pe care mi l-a acordat, s-a ridicat şi s-a apropiat de fereastra care vedea chiar malul rîului. M-a chemat lîngă el. A arătat cu mîna întinsă, cu degetul arătător perfect întins, un anume punct de pe mal. „Vezi acolo?“ Am răspuns relativ imprecis: „Mda...Ce-i acolo?“, căci era un mic dîmb care se surpa direct în rîu. „Nu ştiu. Seamănă cu mormîntul unui celt.“ Am privit mai atent şi cu greu am putut identifica o oarecare asemănare de contur, dar dîmbul era foarte puţin înalt – nu mai înalt de 15 cm. Şi se surpa în rîu...  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Palatul lui Putin de lângă lacul Valdai FOTO siteul lui Navalnîi
Putin ar fi fugit într-un palat din pădure după anunțul mobilizării
Potrivit jurnalistei independente Farida Rusamova, care a citat trei surse familiare cu programul lui Putin, președintele rus s-a deplasat miercuri la casa sa de vacanță.
Alegerea primarilor este validată de judecători
Amendă pentru gălăgie și muzica dată tare. Despăgubiri pentru o familie deranjată de vecin
Decizia a fost dată recent la Judecătoria Sectorului 1 din București și poate constitui un precedent, având în vedere numărul mare de oameni care își reclamă vecinii că fac zgomot.
sorin cimpeanu campeanu
Sorin Cîmpeanu, acuzat că a plagiat un curs universitar. Reacția ministrului
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, ar fi plagiat un curs universitar, potrivit PressOne. În replică, demnitarul susține că este vorba despre „o încercare de a bloca legile educației”.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.