Cărţile

Publicat în Dilema Veche nr. 149 din 1 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

(fragmente dintr-un roman în curs de abandonare) Primul lucru care te apasă la Tîrgul de Carte e volumul: cum de-au reuşit oamenii să scrie atît? Şi despre ce? Cum poţi să spui atîtea lucruri despre o realitate, totuşi, limitată? Să fim serioşi: chiar şi tîrgul de la Bucureşti e prea mare pentru o planetă cu diametrul decent de 44 de mii de kilometri, populată de maximum 1000 de oameni cu poveşti interesante (cf. People Magazine, septembrie 2006. Vogue presupune că ar fi chiar 1500, însă cred că se hazardează!). Dar nu doar înălţimea teancului de cărţi e impresionantă pentru un alpinist cultural, ci şi numele autorilor: de unde naiba au venit ăştia? Cine sînt aceşti inşi despre care cartea de română de liceu nu ne spune nimic? Cine sînt românii ăştia care scriu, fără să-i cheme Sadoveanu sau Călinescu - şi mai ales, fără să fie morţi? Cine sînt aceşti străini cu nume de cocktail cu tequila, cu nume de mărci de maşini, cu nume de frigidere, cu nume pe lîngă care treci cu teamă, ca pe lîngă un cîine negru, noaptea? Şi ce vor să ne spună? E ceva important? Care dintre ei are informaţia esenţială, trăirea neaşteptată, în stare să ne schimbe viaţa în cinci minute, cît facem pe jos pînă la staţia de autobuz? Pe pariu că nici unul? De fapt, literatura aduce în mintea noastră ceva ce lipseşte intelectualilor singuratici cu cartea în mînă, peste care lumina veiozei se aşterne ca untul, la 2 dimineaţa. Cartea ne readuce acolo unde trebuie să fim: într-un trib. Mai rău, într-un grup de animale în căutarea hranei. Cărţile sînt teritorii întinse, pe care haita cititorilor aleargă disciplinată în spatele Masculului Alfa, Autorul. Din cînd în cînd el se întoarce şi-i miroase, îi latră, îi face să creadă că se gîndeşte la ei şi la prada cu care să le umple creierii. E ţeapă, fireşte. Autorul are un singur gînd: să moară mai tîrziu decît noi. Cu ajutorul nostru. Să scape, dacă nu trupeşte, măcar spiritual. Să supravieţuiască prin operă. Să pună mîna pe singura veşnică pomenire cu putinţă - cea adusă de Cultură, nu de Biserică. Nu e nici un fel de pornire înaltă aici: e pur şi simplu un alt fel de instinct de conservare. Şi totuşi, chiar şi din pornirea asta egoistă ne putem alege şi noi cu ceva: cine, în afară de cărţi, mai poate aduce la un loc, într-o zi de duminică, întregul electorat al fostei Alianţe Civice? Ce altă privelişte, în afară de cea a maşinilor din parcarea de la Tîrgul de Carte, ne poate da o idee de cîte parale dă pe intelectualii ei, România? Ce alt loc mai bun să te întîlneşti cu suma orgoliilor omeneşti decît o lansare de carte? Poate doar coaforul. Dar unul bun, din centru. Tîrgul de Carte m-a mai lăsat cu o întrebare: cum mai poate cineva, după ce-l vizitează, să aspire la condiţia de scriitor? Cum să ai atîta încredere dementă în tine încît să-ţi imaginezi că, în milionul ăsta de titluri, al tău va deveni o senzaţie? Cum să-ţi doreşti să ajungi literat, cînd alfabetul are doar 28 de litere, toate folosite deja în toate combinaţiile n luate cîte k? Ei bine, tocmai ăsta e curajul de a fi scriitor. Şansele să ajungi celebru sînt aşa de mici încît e mai sigur să sari din avion sperînd că vei găsi o paraşută pierdută de cineva, în aer. Ca şi un roman, orice articol de revistă ar trebui să aibă o sonerie de loc comun. Ea ar trebui să sune a jale, în momentul în care autorul începe să scrie ceva ce s-a mai scris. Ar trebui să sune patetic şi alarmist, ca alarmele din avioane, în emisiunile de pe Discovery, cînd ştii sigur că urmează să se oprească toate motoarele. Alarma asta trebuie să prevadă, înainte să fie prea tîrziu, gestul prin care cititorul tău închide cartea şi pleacă, bombănind, din toaletă. Aud deja zgomotul ăsta, aşa că mă opresc aici. Nu înainte de a vă spune că Tîrgul de Carte e cel mai bun loc în care omului disperat, în căutare de o nouă Revelaţie (dacă se poate mai uşor de ecranizat decît prima) i se poate întîmpla următorul dialog: "- Nu vă supăraţi domnişoară, Mesia aveţi? - Noi nu. La Hasefer aţi încercat?".

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.