Capriciile după Tomescu

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Maestrului Radu Cosaşu, cu drag. Întîi muzica, apoi politica… 

La Alba Iulia, printre dilematici şi nu numai, l-am ascultat pe Alexandru Tomescu cîntînd în Catedrala Catolică, vreme de o oră, cîteva capricii de Paganini. Nu ştiu dacă talentul său formidabil, vioara lui faimoasă sau atmosfera de acolo m-au făcut să pot primi aceste capricii cu totul altfel decît mă aşteptam. Surpriza a fost, oricum, foarte mare şi foarte frumoasă pentru că am făcut pace în mine însumi cu acest opus paganinian.

Cînd am ascultat pentru prima dată toate Capriciile lui Paganini, de la primul la al douăzeci şi patrulea – mulţi ani de-atunci, prea mulţi! –, o senzaţie de mister jucăuş de sorginte diavolească a pus stăpînire pe mine şi am simţit magnetismul irezistibil al acestor mici cîntecele pentru vioară, ca pe o tentaţie pe cît de dulce pe atît de suspectă. Mi s-a părut că aud o muzică extraordinară compusă de un înger îndrăcit, genial şi orgolios. Sunete reci şi spectaculoase, stopuri neaşteptate, armonii care încep splendid şi se rup neaşteptat, imitaţii ale altor instrumente (flaut, chitară, corn, cimpoi etc.), saltul – cînd ameţitor, cînd lent al arcuşului, atacul – cînd rapid şi devastatator, cînd moale şi aproape liric, amestecul năucitor dintre „repede“ şi „încet“ fac din Capricii muzica totală pentru vioară. Aceste capricii par un fel de studii, dar am avut mereu convingerea că sînt mult mai mult. Instrumentul, aproape, se epuizează. Vioara singură, pură, nudă se etalează în toată puterea şi anvergura ei, într-un fel de extaz savaotic. Dar, la fel se întîmplă şi cu mine, ascultătorul. După un şir consistent de capricii paganiniene, mă simt stors de vlagă, învins. De fiecare dată, aceste capricii mă atrag într-un fel de zbucium din care ies zdrobit. N-am ştiut niciodată dacă e vorba despre o empatie anume cu violonistul sau e vorba despre mine, pur şi simplu.

Senzaţia aceasta nu m-a părăsit niciodată şi am crezut mereu că, pentru a executa bine Capriciile, violonistul trebuie să încheie pactul faustic, plasîndu-se astfel de aceeaşi parte a baricadei cu muzica pe care o cîntă. Acum vreo zece ani, am aflat povestea celui despre care se spune că a fost cel mai bun interpret al Capriciilor, Michael Rabin. În 1950, nu împlinise 14 ani cînd piaţa muzicală a primit un disc în care Rabin cînta 11 capricii, iar opt ani mai tîrziu le va înregistra pe toate 24. Lumea întreagă era uimită de geniul lui – da, geniu, nimic mai puţin! Oricine poate şi astăzi să-i asculte înregistrările, şi nu cred că se poate ridica vreo obiecţie la folosirea acestui cuvînt suprem în limba română: geniu. Înainte de toţi, îl uluise pe legendarul Ivan Galamian, profesorul lui Perlman şi al lui Zuckerman, care i-a dat lecţii din admiraţie (se poate şi aşa ceva!). Avea, însă, o natură bizară, era bîntuit de anxietate şi de nevroze. Cea mai grea spaimă cu care se lupta era aceea de a nu cădea de pe scenă. Doborît de această spaimă, pînă la urmă, într-un concert de la Carnegie Hall şi-a pierdut echilibrul şi nu a mai putut cînta. S-a spus că aşa a început o grea suferinţă neurologică, dar numai Dumnezeu poate şti ce s-a întîmplat, de fapt, cu el. Din 1959 nu a mai intrat într-un studio de înregistrări, deşi a continuat să dea concerte în care calitatea interpretării sale nu era cu nimic diminuată. A murit la 35 de ani, în 1972, dintr-o căzătură în propria casă. Unii zic că s-ar fi sinucis. Alţii că, în cădere, s-a lovit cu capul de un scaun. Dar unul ca mine, convins că muzica aceasta a Capriciilor e o lucrătură de o splendoare necurată, aflînd că cel mai bun executant al ei a avut un asemenea destin, ce ar putea să creadă? Cînd însuşi Itzhak Perlman a înregistrat Capriciile, i le-a dedicat lui Michael Rabin. Cineva mi-a vorbit imprecis despre o descendenţă românească a lui Michael Rabin, Wikipedia zice şi ea ceva despre asta – nu ştiu dacă e aşa, dar aş vrea să ştiu mai multe. Oricum, această poveste, asociată altora pe care le ştiu despre Paganini însuşi, a întărit în mintea mea convingerea că diavolul are ceva de-a face cu muzica asta. Oare degeaba îşi arată el, în al 13-lea capriciu (tocmai al 13-lea!), rînjetul?

Ei bine, la sfîrşit de sabat, într-o catedrală, Alexandru Tomescu mi-a arătat că mă înşel. Sigur pe sine, stăpînind tehnic perfect un talent de unică intensitate apolinică, charismatic şi simpatic, modern şi relaxat în abordare, ludic şi deloc luciferic, Alexandru Tomescu mi-a arătat că în Capricii se găseşte cu totul altceva decît crezusem. Mi s-a părut, la un moment dat, că dintre sutele de oameni strînşi să-l asculte, Tomescu îmi cîntă doar mie şi-mi spune „nu-ţi fie frică, nu e nimic din ceea ce credeai, e doar muzică“. Acest „doar“ a catapultat ceva magic în mintea mea. Deodată, am putut mulţumi lui Dumnezeu pentru această muzică, lui Alexandru Tomescu pentru splendidul său concert, lui Mircea Vasilescu pentru că a inventat acest festival la care l-a invitat pe Tomescu, domnului Andrei Pleşu care a inventat această revistă şi m-a primit, doamnei Tita Chiper pentru că mi-a deschis, cea dintîi, uşa redacţiei, doamnei Magdalena Boiangiu pentru că mi-a dat telefon într-o seară, prin 1995, şi m-a invitat să ţin o rubrică la Dilema…

P.S. Cînd am încheiat acest articol, năstruşnicul Internet îmi pune sub ochi notaţiile unui blog (http://www.georgeplesu.com/08-05-11-demonul-paganini-si-ingerul-tomescu.html). Aşadar, nu sînt singurul care simte astfel. Deci, e ceva!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.