Campania bizară

Niciodată pînă acum o campanie pentru alegerile generale nu a părut mai lipsită de nerv. În urmă cu patru ani, lupta dintre Alianţa DA şi cea a PSD-PC se dădea pe teren, în ziare, la radio şi la televiziune. Acum opt ani, teama că liderul populist Corneliu Vadim Tudor va intra în al doilea tur de scrutin (ceea ce s-a şi întîmplat) alimenta dezbaterile. În urmă cu 12 ani - ce să mai vorbim! - ne pregăteam pentru marea schimbare... Nimic din toate acestea în actuala campanie. Emisiunile de televiziune se succed şi se aseamănă, rating-urile sînt mici şi foarte mici, candidaţii par fără vlagă, moderatorii se chinuie să reformuleze întrebări puse de zeci şi zeci de ori aceloraşi oameni. Singura diferenţă faţă de perioada de ne-campanie este că acum politicienii plătesc mii de euro pentru o apariţie TV. Există motive pentru această linişte. Pentru prima oară din 1989, campania pentru alegerile legislative nu mai este cuplată cu una pentru alegerea preşedintelui. Lipsa liderului ales direct în funcţia supremă duce la scăderea interesului pentru cursă. Partidele s-au gîndit să propună altceva: candidatul pentru funcţia de prim-ministru, ca o "locomotivă" pentru formaţiunile politice. Un calcul care nu are pînă acum vreun efect: Mircea Geoană, Theodor Stolojan şi Călin Popescu Tăriceanu au în campanie aceleaşi mesaje pe care le aveau şi înainte de începutul oficial al cursei electorale. Cei trei au apărut de atîtea ori la televizor în ultimele luni, încît, orice ar spune, există o impresie de déj