Cai albi pe pereţi

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Cai frumoşi jpeg

Am primit acum doi ani un e-mail scurt şi tare trist de la una dintre cele mai dragi prietene:

Cînd sînt amărît încerc să îmi amintesc lucruri haioase şi scriu. Am scris atunci o poveste. 

O femeie frumoasă – Ioana –, îmbrăcată într-un costum elegant Armani albastru închis, pantofi cu toc, ochelari de soare, geantă asortată, coboară dintr-o maşină elegantă. Un tip brunet, îmbrăcat în pantaloni scurţi, cu nişte pantofi sport destul de vechi şi un maiou decolorat, roşu, îi deschide portiera. E nebărbierit, cheleşte, are ochelari de soare cu ramă roşie de plastic şi în jur de 25-30 de ani. Arată a ţigan.

Ţiganul se duce, deschide aşadar portiera şi scoate un geamantan mare. Îl pune jos şi începe să îl tragă după el, în spatele ei. O casă elegantă în mijlocul Bucureştiului. Sună la uşă. 

Un tip blond cu ochi albaştri iese şi o îmbrăţişează. În jur de 24-25 de ani.

– Ce faci, soră?

Zîmbeşte larg, fericit.

– Bine. Tu ce faci, Dan?

Pupături. Şi ea zîmbeşte.  

Ţiganul intră după ei chinuindu-se cu bagajul. Casa este mare, veche, foarte elegantă. Ţiganul se uită împrejur şi fluieră a pagubă. Fratele se uită un pic ciudat la el. Ioana se duce la baie.

Ţiganul zice:

– Hai că eu plec, vă las.

Se întoarce şi merge spre uşă. Dan se duce după el. Scoate o hîrtie de 5 lei şi i-o dă ţiganului. Ţiganul zîmbeşte ironic, ia banii, se şterge cu ei pe obraji şi zice:

– Să trăieşti, boieru’, mînca-ţi-aş pulica, mi-ai făcut safteaua pe ziua de azi! Zi-i şi tu la revedere Zînei!

Dan se uită un pic nervos şi un pic mirat la ţigan. Ţiganul iese. Dan, cu voce tare:

– Futu-vă în gură de ţigani tupeişti!

Ţiganul aude asta coborînd scările. Zîmbeşte strîmb, un pic trist.

În bucătărie, Dan şi Ioana la masă.

Dan:

– Cum se zice la asta în germană, că tot uit?

.

– Ce faci, soră, în Bucureşti? Ce îţi mai face neamţu’?

Ioana zîmbeşte un pic strîmb.

– Probleme cu nemţoiu’?

– Îhî.

– Ce problemă, soră?

– Eeee – probleme de adulţi, Dan.

– Soră, te-ai despărţit de ăla, bravo, dă-i dracu’ de nazişti!

– Da, Dan.

– Definitiv!  

– Cred că da, Dan.

– Şi ai vreo alternativă?

Ioana zîmbeşte larg.

– Deci ai alternative!

Dan zîmbeşte şi el.

– Da, Dan.  

– Macaronar?

– Nu, Dan.

– Dar ce?  Hai, că acum am văzut Germania cu bogătanul ăla, aş vrea măcar un american, că tot te plimbi tu cu slujba prin State.

– Nu, Dan.

– Francez, olandez?

– Nu, Dan.

– Să nu zici, fată, că e arab! De asta te duci tu în ultima vreme prin ţări de-alea uitate de lume?

– Azerbaidjanul nu e ţară arabă. Dar nu, Dan, nu e arab.

– Dar de unde e, soră?

– Tu de unde crezi că e, Dan, dacă sînt în Bucureşti cu ditamai bagajul?

– Hai, mă soră, să nu îmi zici că e român!

Ioana zîmbeşte.

– E din România, Dan.

– Soră, să nu zici că e moldovean! Moare tati dacă aude!

– Nu e, Dan.

– Oltean?

– Nu, Dan.

– Aaaa, e bine atunci, e ardelean de-al nostru.

– Nu, Dan, e ţigan – zîmbeşte larg.

Dan rîde tare.

– Ha-ha-ha-ha! Bună asta! Şefă de multinaţională cu ţigan! Tare, soră! Deci nu vrei să îmi zici. Şi ce o să faci, te muţi aici în Bucureşti?

– Da, Dan.

– Super, soră, o să fie fain tare.

Discuţia continuă încă vreo zece minute. Cei doi povestesc şi rîd. Sînt foarte bine împreună. Sună telefonul ei. Ioana răspunde.

– Ce faci, Zînule?

Dan zîmbeşte larg şi apoi, brusc, se albeşte la faţă. Voce stridentă:

– Soră, tu umbli cu ţiganul ăla care ţi-a cărat bagajul!

– Zînule, te sun înapoi.

Faţa ei se întunecă un pic. Devine foarte serioasă.

– Da, Dan, ai vreo problemă cu asta?

– Cu ţiganul ăla borît! Ce-o să le spui lui tati şi mami?

– Ce fel de om crezi tu, Dan, că e?

Dan ţipă deja:

– Nu ştiu! Ce dracu’ contează – ţigani borîţi!

– E iubitul meu, Dan.

– Ţiganul ăla? Fată, tu ai înnebunit? Nu îmi vine să cred, tu chiar umbli cu un ţigan! Asta e o glumă, nu se poate. Îţi baţi joc de mine! Hai, măi soră, cum dracu’? Directoare de internaţională şi umbli cu un ţigan!

Voce ei devine dură. 

– Dan, opreşte-te! Am nevoie de tine, să îmi fii de ajutor. Ăsta e un tip bun, e foarte bun pentru mine. E o chestie serioasă. M-am mutat pentru el în Bucureşti. O să îmi sară multă lume în cap. O să trebuiască să le spun alor noştri. 

O mare, mare parte din cele de mai sus sînt adevărate. Doar un pic e poveste. Ne-am imaginat de cîteva ori cum ar fi fost să ne ducem la părinţii ei în Ardeal: eu îmbrăcat în costum alb, cu pălărie albă, ciocate albe, pe cal alb şi cu Azur cîntînd pe lîngă noi „Cenuşăreasa“, ea într-unul dintre costumele ei elegante. 

Întîlnirea dintre cele două mame – care în fapt au foarte multe în comun – şi reacţia lor. Rudele ei, care ar fi trebuit să inventeze că aş fi portughez vorbitor de română ca să nu se facă de rahat în sat. Ne-am spart de rîs. Fratele ei, un tip tare bun, s-a obişnuit cu mine şi mi-a devenit tare drag. La cîteva luni de la întîmplarea asta a înţeles şi a recunoscut că prietenul lui cel mai bun e ţigan. Părinţii nu au aflat niciodată. 

Turci, unguri, romi, greci, italieni, nemţi, evrei, bulgari, sîrbi, ruşi, ucraineni, polonezi, armeni, tătari, slovaci, cehi, austrieci, arabi, daci şi o grămadă de alte neamuri s-au amestecat şi s-au iubit de secole bune aici. Şi asta face ţara asta mult mai şucară decît orice altă fantasmagorie despre puritatea etnică promovată de tot felul de demagogi siniştri. 

România e departe de a fi ţara lui Vadim, Funar, Puric, a legionarilor sau neonaziştilor. Deşi conduşi de o mînă de şmecheraşi corupţi şi gargaragii care se joacă cîteodată în mod prostesc cu un naţionalism extremist, încetişor lucrurile se îmbunătăţesc. Exprimarea dorinţei de a omorî ţigani sau oricare alte neamuri – nu demult o practică destul de răspîndită – este din ce în ce mai rară în România. Amestecaţi în toate felurile, românii încep să priceapă că a crede că România a fost creaţia lui Zamolxis, Decebal, Traian, Ştefan cel Mare sau Horea e aproape la fel de verosimil precum sînt discursurile despre cinste şi onestitate ale majorităţii elitelor noastre politice. Şi că, în ciuda sclifoselii şi aşteptărilor adesea exagerate, sîntem – aşa amestecaţi – cetăţenii uneia dintre ţările cele mai bune de pe pămînt. 

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities. 

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images jpg
Sfârșitul lui Putin se apropie cu pași repezi: Pierderea Crimeei ar fi o lovitură în inima regimului său
În condițiile unui șir de atrocități săvârșite de trupele sale, este cât se poate de clar că singura persoană care întruchipează toată trăsăturile unui nazist este însuși liderul de la Kremlin.
Blog png
Doi lideri aliați în NATO nu mai suportă să stea la aceeași masă și reiau amenințările
Nu începe sub semnul concordiei și fericirii această inițiativă de constituire a Comunității Politice Europene.
Annie Ernaux, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatura pe 2022 Foto EPA EFE
Annie Ernaux a fost la Timișoara în anii '90. Impresii despre laureata Nobel pentru Literatură: „Nimic memorabil“ VIDEO
Annie Ernaux, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2022, a fost în România, la Timișoara, la mijlocul anilor '90. Literatul Vasile Popovici a participat la întâlnire, dar nu a fost deloc impresionat.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.