Ca piftia...

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
„Cu bule“ jpeg

Termenul culinar piftie are atestări destul de vechi, datorate în primul rînd utilizării sale ca termen de comparație și sensurilor figurate pe care le-a căpătat. Cum cele mai vechi texte românești păstrate nu sînt cărți de bucate, ci mai ales scrieri religioase, juridice și istorice, nu erau multe șanse ca termenul piftie să apară în ele. Prima atestare a cuvîntului (în varianta pihtire) se găsește, totuși, într-un text bisericesc: la Dosoftei, în Viața și petrecerea sfinților (1682-1686), într-un fragment care descrie cu exces de detalii martiriul unor sfinți pomeniți în luna septembrie: „Deciia îi scoasă şi le zdrobi cu beaţe clinciuroase oasele braţelor şi umerilor, şi speatele, şi mînule, şi şoldurile, şi stinghile, şi fluierile, şi picioarele, de-i feace ca o culeaşe carnea cu oasele frămîntate cu sînge cu tot într-una, ca o pihtire”. Textul ilustrează una dintre cele mai frecvente situații în care piftia devine termen de comparație; pentru a descrie rezultatul bătăii, al chinuirii, al strivirii este încă folosită expresia (înregistrată de Zanne, Proverbele românilor, IV) a face piftie (pe cineva). Sinonimele populare și regionale ale cuvîntului piftie (de exemplu, răcitură sau aitură) nu au dezvoltat expresii și sensuri metaforice similare.

O formă asemănătoare cu cea din textul lui Dosoftei (piftire) apare la Cantemir, într-un pasaj polemic din Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, în care unor autori li se reproșează afirmațiile neîntemeiate, neverificate. Cei ironizați dovedesc fie neștiință, fie memorie slabă: „sau pănă a nu şti li s-au părut că ştiu sau, de au ştiut, pomenirea (care decît cerbii mai fugare şi decît piftirea mai dejgheţătoare iaste) i-au amăgit”. În această comparație mai puțin obișnuită, piftia apare ca un reper al instabilității. Amintirea se șterge cu viteza cu care aleargă cerbii și cu ușurința cu care se dezgheață piftia.

Piftia a rămas pînă mai tîrziu un etalon al închegării. Sursa cuvîntului românesc (intrat probabil în română mai întîi prin intermediar bulgar, așa cum sugerează dicționarele noastre) e greceasă, forma pihti (pikti) avînd chiar sensul „gelatină”, legat de ideea de „închegare”. Poate tocmai sub influența etimonului grecesc traducerea lui Vasile Radu și Gala Galaction din Cartea lui Iov, publicată în Revista Fundațiilor Regale (1 octombrie 1935), cuprindea o formulare cam stridentă: în seria atribuțiilor divine pe care nu le deține omul era amintită și puterea „ca pulberea să se facă piftie” (Iov 38, 38). Soluția găsită de traducători a fost ironizată de T. Pisani, în articolul „Limba noastră”, din Universul (15 iunie 1936). În Biblia publicată în 1939 la Editura Fundațiilor, fragmentul apărea modificat, locul controversatei piftii fiind luat de verbul a se închega: „ca pulberea să se închege”.

Faptul că piftia se încheagă pare a fi un lucru uimitor și în esență pozitiv. Într-o poveste a lui Ispirescu, stadiul de piftie e un pas important spre reconstituirea vieții: cu ajutorul apei moarte, eroului făcut bucăți îi sînt lipite la loc oasele și îi e reconstituită carnea: „pielea se făcu ca piftia, întrupîndu-se”. Pentru că totuși este făcută din fragmente, e moale („moale ca piftia”, Zanne, IV) și poate redeveni lichidă, piftia trezește mai ales imagini negative și comice, ale distrugerii. Dicționarul limbii române înregistrează și expresia a avea carnea piftie, cu sensul „a fi obosit”, iar un citat emblematic este cel din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale: „Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie”. Cea mai frapantă imagine, cu sute de atestări mai vechi și mai noi, este, probabil, cea a tremurului gelatinei: a tremura ca piftia.

Piftia este și un reper al răcelii – „Cine s-a fript cu păsatul, suflă și în piftie” (Zanne, Proverbele românilor, II). În fine, trebuie amintită o zicală comică pe care o rostește bătrîna Aneta în Gaițele lui Kirițescu: „Bărbatul fără ibovnică, ca piftia fără usturoi”.

Prin mărunțirea părților componente, prin ușurința de a se închega și de a se înmuia, prin consistență, tremur, răceală, piftia a fost probabil percepută ca un fel de mîncare atipic, care a stimulat imaginația lingvistică a vorbitorilor, dezvoltînd serii diferite de comparații și sensuri figurate.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.