Bunul simţ şi noua dezordine mondială

Criza financiară declanşată în vara anului trecut în Statele Unite s-a născut dintr-o sumă de erori umane. În plină psihoză şi voluptate a retoricii crizei, poate ar fi util să aruncăm o privire spre rădăcina erorilor care au reuşit să îngenuncheze corporaţii, guverne şi mituri. Să încercăm un dialog "la rece" despre modul în care lipsa de vigilenţă a subjugat simţul datoriei faţă de acţionari, declanşînd ceea ce specialiştii au numit cel mai mare tsunami financiar din ultimul secol. În octombrie 2008, Alan Greenspan, cel mai longeviv şef de bancă centrală din SUA, recunoştea public că s-a înşelat crezînd atît de mult în puterea de autoreglare a pieţelor. În faţa Congresului SUA, el spunea spăsit că a greşit crezînd că băncile, conduse de propriul interes, "vor face ceea ce este necesar pentru a-şi proteja acţionarii şi instituţiile". Şi cum lucrurile au stat exact pe dos, Greenspan constata cu amărăciune că este vorba despre "o eroare a modelului (n.r. " de funcţionare a pieţei), care arată lumea în care trăim". Plecînd de la vorbele lui Greenspan, laureatul Premiului Nobel, Joseph Stiglitz, a mers şi mai departe, afirmînd recent că este nevoie de un rol mai puternic al guvernului, de administrarea pieţelor, de stabilirea unor reguli ale jocului. Chiar dacă este nevoie de o regîndire a unora dintre regulile jocului, am serioase dubii că un guvern lăsat să-şi bage nasul prea adînc în economie/pieţe ar comite erori mai puţin periculoase decît pieţele. Dacă punem cap la cap declaraţiile de mai sus, se poate spune că incapacitatea pieţelor de a se corecta la timp pare a fi marea eroare din "sistem". În final, ele s-au corectat " însă la un preţ uriaş. Întrebarea este ce anume a împiedicat corecţia pieţelor înainte ca procesele să devină ireversibile? Ce i-a determinat pe managerii băncilor şi pe alţi jucători din piaţă să ia decizii în detrimentul acţionarilor, periclitîndu-şi propriile poziţii? Putem vorbi despre o limită dincolo de care urmărirea interesului propriu cu orice preţ se poate întoarce împotriva pieţelor? Ţin erorile care au generat criza de slăbiciuni fundamentale ale pieţelor sau sînt doar scăpări grave ce pot fi rezolvate prin reglementări şi reguli mai stricte? Nu există un singur răspuns la aceste întrebări. Criza actuală este dovada dureroasă a faptului că, fără o corectă evaluare a riscurilor, profiturile sînt asemenea unui cal troian. Multe din aceste profituri nu aveau un fundament real pentru că fuseseră create pe o falsă plus-valoare. La baza lor, riscul recompensat nu era cel real, asumat, ci un risc cosmetizat, ascuns în spatele unor scheme financiare complexe. Ulciorul cu bani a mers la apă pînă s-a spart, iar cioburile au fost pasate contribuabililor. Actuala criză a fost generată, printre altele, şi de perpetuarea unui model de business bazat pe elemente rupte de realitate. Altfel spus, pe extirparea bunului simţ din logica profitului. Este aproape o blasfemie să aşezi bunul simţ prea aproape de noţiuni precum piaţă, profit, credite etc. Şi totuşi, această criză obligă la o reevaluare a modului în care pieţele, băncile, jucătorii au evaluat riscul. Orbiţi de un optimism profitabil, paznicii oilor (corporaţiilor/averii acţionarilor) nu numai că au ignorat lupul, dar şi-au imaginat că nu există. Recompensele executivilor din sistemul financiar-bancar au devenit mai importante decît datoria lor faţă de acţionari. În numele libertăţii pieţelor, cultul banului a mutilat cultura capitalistă. Într-un articol publicat de revista Time după crahul din 1987, şi republicat de Michael Lewis în cea mai recentă carte a sa (Panic), autorul citează o veterană a jocului la bursă, Katherine Bonner: "Nu sînt deloc deşteaptă. Am doar ceva bun-simţ" " spunea Bonner, o fostă artistă şi farmacistă care a reuşit să facă avere din jocul pe bursă. Tot despre un anume bun-simţ vorbea recent şi Paul O’Neill, fostul şef al Trezoreriei americane în Guvernul Bush, în perioada 2000-2002. O’Neill afirma recent la CNN că cele 19 instituţii financiare din SUA ar trebui să-şi facă publice modalităţile de evaluare a activelor. "Dacă nu poţi evalua anumite active, atunci nu le cumpăra cu banii mei" " afirma O’Neill. Asemenea oricărui sistem viu, economiile, pieţele nu pot funcţiona în afara unor legi, să le spunem universale. Minciuna are picioare scurte, inclusiv în pieţele financiare. Logica bunului simţ nu face bani, dar te poate feri de pierderi dramatice. Iar refuzul de a pune întrebări incomode sau de a căuta răspunsuri se plăteşte scump, mai devreme sau mai tîrziu. Ar fi periculos să punem la zid sistemul capitalist pentru o sumă de imperfecţiuni şi erori. Criza actuală nu pune în discuţie capitalismul, ci anumite mecanisme de creare a plus-valorii. Globalizarea a făcut ca slăbiciunile, minciuna şi erorile din spatele unor mari instituţii financiare să fie împrăştiate în tot sistemul financiar global, contaminîndu-l. Statele, guvernele au devenit peste noapte deţinătorii unor mari corporaţii falimentare, dînd, cu sau fără voie, apă la moara intervenţionismului în economie. Acestea sînt două din cele mai mari capcane ce pot tranforma criza economică globală într-o mare dezordine mondială. Începînd cu Fareed Zakaria şi terminînd cu Thomas Friedman, analiştii vorbesc tot mai mult despre o reaşezare a ordinii mondiale din punct de vedere economic, strategic, politic. America îşi pierde hegemonia, în ciuda influenţei mondiale încă puternice, Europa gîfîie dominată de prea multe schisme, în timp ce o parte a ţărilor emergente (China, India, Brazilia, Rusia) cîştigă putere economică şi influenţă la nivel global. Acesta este contextul în care sîntem obligaţi nu doar să supravieţuim crizei, dar să ne gîndim la cum vom ieşi din ea. Pînă vom reuşi să descifrăm lecţiile acestei crize, putem încerca însă un exerciţiu de igienă mentală, o întoarcere la ceea ce este fundamental în orice economie de piaţă, la acele valori care nu şi-au pierdut locul în capitalism. Aruncînd la coşul de gunoi aceste valori, odată cu toate criticile la adresa artizanilor crizei, riscăm să transformăm o criză economică globală într-o mare dezordine mondială. N. red.: Dl Sever Voinescu îşi va relua rubrica săptămîna viitoare.