Bulevarde și bulevardiști

Publicat în Dilema Veche nr. 965 din 6 octombrie – 12 octombrie 2022
„Cu bule“ jpeg

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX, 1975) înregistra cuvîntul colocvial bulevardist într-un moment cînd acesta încă nu ieșise deja din uzul curent, dar nu era nici foarte răspîndit. De fapt, dicționarul trata împreună substantivul masculin și corespondentul său feminin, bulevardistă, cu definiția „om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana”. Cuvîntul apăruse deja în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar avea o circulație destul de restrînsă. În marele dicționar academic (Dicționarul limbii române, DA, Literele A-B, 1913), era prezent doar derivatul bulevardistă, cu o definiție specifică, pe care nu o mai regăsim ca atare în DEX: „femeie de moravuri ușoare, care umblă (noaptea) pe bulevarde”. Bulevardist și bulevardistă au o istorie limitată, de doar un secol și jumătate, și puține posibilități de revigorare (deși soarta cuvintelor e imprevizibilă, unele reapărînd surprinzător, din cine știe ce întîmplare); merită totuși atenție prin schimbările de sens pe care le-au suferit și care reflectă transformări sociale, politice și de mentalitate. Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea. E totuși foarte probabil ca bulevardist și bulevardistă să fi urmat și modele franceze, termenii corespondenți, neînregistrați de dicționare, circulînd prin presa franceză a vremii.

În primele sale atestări, cuvîntul bulevard avea în română sensul inițial din franceză („fortificație exterioară”), fiind folosit mai ales în mod figurat, cu înțelesul de zid de protecție, de obstacol în fața agresiunilor externe: „bulevard în contra slavilor de nord” (Gazeta Transilvaniei, 1867, nr. 68), „unirea ar fi un bulevard mai puternic contra năvălirilor și influenței Rusiei” (Gazeta Transilvaniei, 1877, nr. 36). Uneori, sensul figurat al cuvîntului bulevard pare să ezite între ideea de obstacol și cea de largă cale de acces, ca într-un discurs din 1868 al lui P. Carp, reprodus de Gazeta Transilvaniei: „țelul țărei noastre e de a deveni neatîrnați și numai atunci vom fi acel bulevard despre care s-a vorbit și care va introduce în Orient progresul și civilizațiunea ce dorim cu toții” (nr. 11, 1868). Din franceză fusese preluat, în același timp, și sensul modern al cuvîntului, pe care Dicționarul limbii române îl explica, indicînd dezvoltarea noii accepții din cea veche: „stradă largă (și lungă) cu șir de arbori de amîndouă părțile (asemenea strade fiind făcute întîi în jurul orașelor, în locul vechilor fortificații)” (DA, 1913). Cuvîntul era folosit în relatările de călătorie, de exemplu în descrierea unei vederi panoramice a Parisului: „Ori încătrău aruncam privirile noastre, în toate părțile vedeam tot case înalte, palațuri pompoase, strade și bulevarde strălucite” (Iosif Vulcan, în Familia, 1867). La 1877, capitala României avea deja un bulevard, care nici nu avea nevoie de nume pentru a fi identificat: „Cele trei tunuri luate de la turci au fost conduse ieri de la Gara Tîrgoviște pe calea Mogoșoaiei și apoi pe bulevard la statua lui Mihai Bravul” (Familia, 1877, nr. 40). Istoria primelor bulevarde bucureștene se reflectă, cum se știe, în textele lui Caragiale, unde găsim celebra comandă a provincialilor sosiți la București – „La bulivar, birjar!” – sau precizările coanei Tarsița despre demolările primăriei: „care a dărîmat-o Pache, cînd a făcut bulivardu ăl nou”.  

La începutul secolului al XX-lea, femininul bulevardistă are un sens destul de stabil (pomenit mai sus), în vreme ce forma masculină capătă diferite accepții contextuale și variabile. La un moment dat, termenul a desemnat un grup format în interiorul Partidului Liberal: „fuseseră în cele din urmă botezați și ei de bulevardiști din pricina conciliabulilor ce țineau în fiecare seară la Hotel Bulevard” (Opinia, 1909). Alteori, sensul e legat de timpul petrecut în plimbări prin centrul orașelor: „Bulevardistul, acel «demimonden» produs al societăței moderne, pe care-l întîlnim între orele 5 și 6 bătînd trotuarul dintre Tufli și Traian” (Mișcarea, Iași, 1910). Atestările cuvîntului (chiar și în ipostazele de adjectiv și de adverb) se înmulțesc în perioada comunistă, cînd sensul devine tot mai marcat peiorativ: „Acțiune împotriva bulevardiștilor” (România liberă, 1957), „un adolescent chiulangiu de tip bulevardist” (Flacăra, 1958), „limbajul bulevardist” (Gazeta literară, 1961), „E filfizon, tovarășe Vidrăsan. Se-mbracă bulevardist” (Viața Românească, 1961) etc. Bulevardiștii sînt cei care au timp să se plimbe pe bulevard, tineri burghezi, „indivizi fără căpătîi”, evident condamnabili din perspectiva propagandei oficiale. Se stabilește tot mai mult și o legătură cu spațiul bucureștean, cu bulevardul numit pe atunci 6 Martie (Elisabeta), mai exact cu zona cinematografelor: bulevardiștii sînt elevi care chiulesc de la ore sau inși care fac speculă cu bilete la filme de succes. Se înțelege că au existat motive temeinice ca termenul să fi ieșit din uz: pe de o parte, pentru că a fost mai mult un epitet satiric al propagandei oficiale și mai puțin un cuvînt colocvial uzual; pe de altă parte, prin pierderea importanței bulevardului ca loc de plimbare și ca spațiu al tentațiilor citadine.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.