Bubble și bulă

Metafora bulei a trecut cu ușurință dintr-o limbă în alta, răspîndindu-se la fel de repede ca aderarea la rețelele de socializare. Bubble din engleză (în construcția in my bubble) are corespondente, cu extrem de multe atestări, în italienescul bolla (nella mia bolla) sau în românescul bulă (în bula mea). În aceste cazuri, se manifestă un sens metaforic pe care dicționarele englezești online îl înregistrează consecvent, chiar dacă în formulări diferite: „grup de persoane care nu conștientizează sau nu sînt afectate de ceea ce se întîmplă în afara lor” (Collins); „situație în care cineva experimentează doar lucruri previzibile și comode, de exemplu opinii cu care este deja de acord sau persoane cu idei similare” (Cambridge Dictionary online); „sferă închisă sau izolată de experiențe sau activități în care membrii cu idei similare ai unei comunități omogene își susțin și își întăresc reciproc opiniile comune” (Merriam-Webster). Cuvîntul englezesc nu își limitează sensul metaforic la comunicarea în mediul online. În timpul pandemiei s-a evocat și la noi (tot prin calc din engleză) bula socială:„grup de persoane care au contact frecvent între ele, dar contact limitat cu cei din afara grupului, de exemplu pentru a evita răspîndirea unei boli contagioase” (Cambridge Dictionary online). Bubble are și un alt sens metaforic, putînd să denumească nu doar grupul omogen de relații, ci și o creștere economică rapidă, urmată de o cădere vertiginoasă. Și acest sens a fost tradus în română prin termenul bulă: „Ce va rămîne din bula imobiliară bistrițeană?” (facebook.com); „pieţele globale par să se afle într-o nouă bulă financiară” (bursa.ro). 

Metafora bulei nu descrie ceva cu totul și cu totul nou; în fond, e raportabilă la o altă metaforă înghețată sau revalorificată poetic: „Trăind în cercul vostru strîmt / Norocul vă petrece”. Succesul ei actual este probabil legat de surpriza unei realități paradoxale: extinderea uriașă a posibilităților tehnice, internaționalizarea comunicării și globalizarea sub toate aspectele ei, care ar fi părut de natură să schimbe radical modul de viață și de gîndire al oamenilor, au dus de fapt la crearea de mici zone comode și sigure de comunicare cu cîțiva apropiați, care gîndesc aproape la fel. Noua accepție nu a pătruns încă în dicționarele noastre, dar sînt numeroase contextele în care bula denumește, din punctul de vedere al unei persoane, pe cei cu care interacționează, mai ales în mediul online; cercul de prieteni și cunoscuți cu care (printr-o selecție treptată) împărtășește cam aceleași valori și idei: un spațiu protector, dar care împiedică accesul la alte realități, la grupurile cu opinii diferite. Atestările acestui sens cuprind adesea și referiri la elementul comun, la factorul unificator al bulei: „În bula mea de prieteni se vorbeste fff des despre asta” (instagram.com); „Singur, în bula mea de pe Facebook”(opiniastudenteasca.ro); „V. M., rupt de viața cotidiană și frapant de sincer: «Sînt în bula mea și îmi place că sînt în bula mea. Nici nu știu cine este prim-ministrul României»” (liga2.prosport.ro); „Adevărul e că pentru cei care nu sînt în bula noastră, a voluntarilor dedicați și fără stare, voluntariatul rămîne o activitate dubioasă și neînțeleasă” (provobis.ro); „Trăim în bula noastră: familie, grup de prieteni, job, deci avem viziunea îngustată” (republica.ro).  Uneori termenul se raportează fără echivoc la viața cotidiană, într-o casă sau într-un oraș, preluînd probabil accepția mai largă din engleză sau extinzînd spontan sensul mai specializat: „solistul va da o petrecere la el acasă, unde are însă reguli stricte. (...). «La mine, în bula mea, am niște reguli. Sîntem unii care ne-am și vaccinat»” (click.ro); „Eu, trăind în bula mea la Cluj, am simțit repede că ajung la succes” (stiridecluj.ro). Ca orice cuvînt la modă, bula se extinde, mai în glumă, mai în serios, și asupra unor realități trecute: „Încă din anii ’80 ai secolului trecut, m-am obişnuit să mă mişc mai ales prin cercurile literare. Atunci, aşa putea fi descris acest mediu: cercuri de scriitori. Azi, cuvîntul adecvat ar fi bulă” (Ioan Buduca, în cotidianul.ro).

Dincolo de conținutul comun în mai multe limbi, o metaforă de circulație internațională poate înregistra variații în funcție de asocierile semantico-lexicale pe care se grefează. În engleză, metafora bubble evocă mai ales balonul de săpun (soap bubble), efemer și aproape imaterial. În cazul limbii române, nu e foarte clar dacă bula trezește imaginea unui glob de sticlă protector sau evocă mai curînd o simplă bășică de aer sau de gaz. Sintagma consacrată pentru imaginea din engleză e în română balon de săpun (chiar dacă traducerile actuale recurg și la bulă: „Criza alimentară, doar o bulă de săpun?”, playtech.ro). În plus, în română termenul are asocieri problematice cu cuvinte aflate la limita vulgarității: fie ca argotisme provenite din cuvinte cu rădăcina bul- (a buli, bulan), fie ca alterări eufemistice, ca în numele personajului central al bancurilor din ultima jumătate de secol (Bulă) sau în diverse formule de imprecație, a căror ambiguitate e uneori exploatată comic de vorbitori.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).