Brucan

Publicat în Dilema Veche nr. 0 din 29 Noi 1999
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu i-ar fi plăcut să vă plictisesc cu apologii, aşa că am să fiu nepoliticos: cînd m-am apucat de emisiunea cu el, am avut sentimentul că urma să joc un rol de figuraţie în Jurasic Park, versiunea cu dinozauri comunişti. Partenerul meu avea toate datele: fost jurnalist stalinist, fost cmplotist de pe poziţii perestroikiste împotriva lui Ceauşescu, apoi fost fesenist, ba chiar unul mare de tot. Brucan n-a fost în GDS (deşi a mai mers la cîteva şedinţe), n-avea cine ştie ce respect faţă de societatea civilă (în esenţă, pentru că-i plăceau playerii, nu comentatorii), nu se încurca în politeţuri (de-aia a şi plătit odată 40 de milioane unui fruntaş ţărănist, pe care îl făcuse, avant la lettre de la CNSAS, securist!). Şi totuşi, după 6 ani de întîlniri cu el în fiecare sîmbătă (atunci se înregistra emisiunea), Brucan mi-a rămas în memorie mai degrabă ca mamifer, decît ca saurian. Unul care a trăit, e drept, alături de dinozauri, însă a reuşit cumva să supravieţuiască extincţiei speciei dominante: activistul de partid. Nu era genul lui, în fundul sufletului: era un om de lume, însă nu de mase. A trecut la stînga pentru că asta era singura orientare legitimă (cool, dacă vreţi o expresie mai modernă) după război, pentru un evreu român, a cărui soţie mai făcuse şi puşcărie. A fost sincer atunci? N-am nici o îndoială: nu era omul care să mimeze simpatia sau antipatia, chiar şi faţă de o idee. Dar e însă mai complicat de atît, pentru că stîngistul Brucan iubea de fapt viaţa, fără culoare politică. A debutat înainte de 1940 în presă cu cronici mondene, mai exact, de restaurante. Avea nostalgia chefurilor dinainte de război, însă vorbea cu pasiune şi de fazanii de la mesele oficiale din vremea lui Stalin. Undeva, burghezul din el se distra destul de bine şi făcea muşchi, gata să iasă la suprafaţă odată cu schimbarea de regim. Semnatar al scrisorii celor 6, a devenit în acelaşi timp disident cu spate asigurat şi o anumită relaxare. A avut-o pînă la sfîrşit. Agent secret? Poate. Însă nu unul vorbăreţ: spre deosebire de 007, Brucan a murit înainte să-i aflăm întreaga poveste... Spre sfîrşitul vieţii a devenit oricum un adversar elegant, la fel ca James Bond, cu toate că personajul Ceauşescu s-a convins probabil că au existat şi excepţii. N-a fost singura execuţie la care Brucan a fost pe-aproape. Ciorbea a păţit-o şi el, cu diferenţa c-a rămas în viaţă. Alţi demnitari au simţit, în grade mai mici, ce înseamnă să-ţi pună un profet o vorbă bună (sau rea), duminică la prînz. N-a fost un om bogat. Cea mai mare realizare a familiei după 1990 a fost achiziţia unei Skode, de care era şi el foarte mîndru. A tras însă mai multe sfori decît milionarii de astăzi ai politicii. Într-o lume a patrioţilor cu cont individual în bancă, el a fost un sceptic dezinteresat. Într-o lume a românilor verzi şi ultraortodocşi, el a fost un ateu cu o privire sănătoasă asupra minţii noastre îngrădite de tradiţii. Ne-a dat o lecţie de democraţie, însă mulţi români nu i-au întors serviciul, măcar cu o prezumţie de nevinovăţie. Pînă la capăt a primit mai puţină recunoaştere decît merita. Cineva îmi spune că Brucan a cerut moartea multor oameni, în articolele din anii ’50. Am multe rude care au mers la puşcărie în aceiaşi ani, aşa că îmi permit luxul iertării (aproape) în cunoştinţă de cauză. E şi asta o ironie la care m-am gîndit adeseori: să faci emisiune cu un om pe care bunicul sau unchiul tău l-ar fi scuipat, de-ar mai fi trăit. Nu i-am povestit de asta niciodată - şi asta e singura părere de rău, la despărţire. Ce-ar fi zis Brucan? Sînt convins că găsea o filosofie în situaţia asta... Eu ştiu doar un lucru: n-ar fi făcut emisiunea aceea dacă nu i-ar fi păsat de noi, de români. Aici era patria lui, indiferent de murdăriile pe care le aruncau, în fiecare săptămînă, antisemiţii de ocazie care scriau la redacţie. Şi mai ştiu că a murit la locul de muncă: cu o carte alături. Pentru un om acuzat de lipsă de şcoală, e un final care seamănă foarte bine cu un început. În care el oricum nu credea... Am plecat de lîngă el cu trei ani înainte de final - pentru că era prea puternic. Lumea mă întreba doar de el pe stradă - şi asta e pînă la urmă descurajant. Am simţit însă nevoia să spun tot ce ştiam. Uite, a avut loc doar pe o pagină. Şi-n şase ani ai vieţii noastre.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.