Bomboane de ciocolată

Discursul preşedintelui rus ţinut la München n-ar fi trebuit să fie o surpriză: la orice criză de pe glob ne-am referi, vom constata că poziţia Rusiei e alta decît cea a Statelor Unite şi a eventualilor săi aliaţi. Orientul Apropiat, Iran, Irak, Coreea de Nord, Kosovo, oricare altă evocare a unei situaţii conflictuale pe cale de a se naşte sau de a se stinge dă naştere unor declaraţii care exprimă divergenţe, presupunînd fie aprovizionarea concretă cu arme, fie blocarea votului în Consiliul de Securitate. Peripeţiile contractelor de vînzare ale petrolului şi gazelor naturale, afacerea Litvinenko, rejudecarea lui Hodorkovski, presiunile asupra fostelor republici sovietice exprimă o nouă realitate a relaţiilor internaţionale: cînd la München preşedintele Putin critică într-un limbaj lipsit de orice ambiguitate puterea exersată de Statele Unite ("Sîntem martorii întrebuinţării unei hiper-forţe neîngrădite în relaţiile internaţionale - forţa militară (...) - dintr-un singur centru de putere, un singur centru de forţă, un singur centru de decizie, o lume a unui singur stăpîn şi a unui singur suveran"), el nu-i apără pe cei eventual nedreptăţiţi de această putere, ci cere pentru Rusia aceleaşi drepturi de a folosi forţa. În pragul retragerii de la Kremlin (dar va fi oare o retragere?), Putin vrea să consolideze noua poziţie de putere a ţării sale: preţul materiilor prime, preluarea unor bunuri privatizate pe vremea lui Elţin, recentralizarea puterii administrative, neutralizarea partidelor şi a presei de opoziţie au permis ieşirea din criza economică, însoţită de o vizibilă restrîngere a drepturilor politice. Popularitatea lui Putin este o cifră constantă care depăşeşte 60%: după anii Elţin - criză internă şi umilinţă externă - pare că se recîştigă ceva din vechiul lustru al imperiului. Democratizarea Rusiei a fost o operaţie ratată, condiţiile privatizării, favorizînd o mînă de şmecheri care şi-au însuşit bogăţia sistemului sovietic, scoţînd din ţară 300 de miliarde de dolari, pentru a cumpăra castele şi echipe de fotbal, au creat o bombă cu ceas: marea majoritate (80%) sărăcea sub limita supravieţuirii, vîrful crizei fiind atins la sfîrşitul anilor ’90. Sentimentul justiţiei sociale, noţiune în care ruşii cred, a fost pansat de eforturile lui Putin de a construi o economie mixtă unde proprietatea de stat mai are de jucat un rol. Toate acestea au creat adversitatet faţă de proprietate şi în Rusia nu există o opinie publică gata să plîngă de mila lui Hodorkovski, chiar dacă toată lumea îşi dă seama că în procesul lui nu e vorba de dreptate, ci de răzbunare. Multipartidismul nu e regretat: a fost un delir al patriotismului discursiv din care Rusia s-a ales cu formaţiuni extremiste de tipul "Rusia pentru ruşi"; între timp, intelectualii continuă discuţiile lansate în secolul al XIX-lea, despre apartenenţa Rusiei la Orient sau la Occident. Acestea sînt realităţile în numele cărora Putin sfidează Statele Unite, apărînd politica opozanţilor săi. "Rusia suferă de complexul convalescentului. Ea şi-a revenit din umilinţa anilor ’90 şi acum, cînd îi merge mai bine, se grăbeşte s-o spună lumii întregi" - susţine Fiodor Lukianov, redactorul-şef al revistei Russia in Global Affairs. Putin atacă în momentul potrivit: nu cînd Statele Unite ar fi în strălucirea exercitării funcţiilor de mare putere mondială, ci exact într-un moment cînd lucrurile merg rău. Pacificarea Irakului pare un obiectiv de neatins, Iranul îşi vede de programul nuclear, Coreea ar renunţa pe un preţ bun, dar nu e limpede dacă se va ţine de cuvînt, în Orientul Mijlociu diplomaţii americani nu mai sînt percepuţi ca negociatori în tratativele de pace, ci ca susţinători ai războiului. Stimulînd sentimentele antiamericane în floare chiar în ţările aliate Statelor Unite, Putin dă un semnal puternic într-un moment convenabil: ministrul Apărării din Rusia, Serghei Ivanov, a anunţat că "luptele din Cecenia s-au isprăvit, secesioniştii şi ajutoarele lor din 50 de ţări au fost învinşi, problema a fost rezolvată". Ca răspuns la instalarea sistemului de apărare anti-rachetă american în Polonia şi Cehia, Rusia îşi va spori bugetul militar cu 189 de miliarde de dolari. Se va pune la punct o nouă generaţie de rachete balistice, submarine nucleare şi avioane de transport. După cum se ştie, cînd sînt ruseşti, toate acestea produc bomboane de ciocolată împărţite celor îngreţoşaţi de chiftelele globalizate de la McDonald’s.