Birocrația și foamea

Publicat în Dilema Veche nr. 993 din 20 aprilie – 26 aprilie 2023
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

S-a vorbit destul de mult despre dimensiunea ajutorului financiar și logistic pe care Occidentul îl oferă Ucrainei. Există un oarecare consens că Ucraina trebuie sprijinită deși sînt guverne (Ungaria) și mișcări politice (stînga și extrema dreapta) care se opun sub diverse pretexte.

În afara Vestului, sînt multe țări care mimează stîngaci independența strategică preferînd discursuri ambigue despre pace și bună vecinătate. Un astfel de exemplu este ridicolul vechi-nou președinte al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, care încearcă să pozeze în posibil mediator afirmînd că Zelenski al Ucrainei e cel puțin la fel de vinovat pentru război ca Vladimir Putin. 

Tot în afara Vestului se află și o parte dintre țările cele mai afectate de acest război. Mai precis, cele care depindeau de exporturile ucrainene de produse alimentare pentru a-și putea hrăni populațiile. Potrivit unor calcule publicate de Politico Europe, producția agricolă a Ucrainei pe timp de pace hrănea 400 de milioane de persoane. Fermierii ucraineni produc cam o zecime din producția mondială de grîu și jumătate din uleiul de floarea-soarelui disponibil la vînzare pe piețele internaționale într-un an normal. Parte din ajutorul occidental oferit Ucrainei viza facilitarea unor coridoare de export. Acestea erau menite să ajute atît Kievul, cît și sudul global dependent de aceste alimente. 

Vladimir Putin a fost acuzat că transformă alimentele în arme atunci cînd a decis să blocheze porturile comerciale ucrainene. Raționamentul care stătea la baza acestei acuzații era relativ simplu: confruntate cu creșterea masivă a prețului grînelor, statele importatoare s-ar alătura presiunilor asupra Ucrainei pentru a o determina să accepte o pace favorabilă rușilor. Kremlinul a răspuns furios afirmînd că, după ce un acord, mediat de ONU, care permite totuși exporturile pe mare a fost implementat, cea mai mare parte a exporturilor de grîne au mers nu către țări sărace, ci către unele cu venituri medii sau mari, o bună parte dintre acestea fiind europene. Adică state care n-au nici o problemă legată de securitatea alimentară. 

Că nu nevoiașii lumii beneficiază de pe urma diverselor eforturi de a scoate pe piață produse alimentare ucrainene e evident și din scandalul care tulbură în aceste zile relațiile dintre Estul european și Bruxelles. Săptămîna trecută, Ungaria, Polonia și Slovacia au blocat importurile de produse agricole din Ucraina explicînd că acestea au dus la o cădere a prețurilor pe piețele naționale cu o consecință directă asupra viabilității producătorilor autohtoni. Lipsește din această listă România, care pare totuși să creadă în capacitatea Uniunii Europene de a rezolva pînă la urmă situația. UE, ca de obicei lentă, studiază încă detaliile, dar, pe surse, a început să emită zgomote dezaprobatoare la adresa guvernelor care s-au grăbit să ia măsuri. 

Foarte probabil, criza ar fi putut fi prevenită dacă Bruxelles-ul ar fi luat în serios plîngerile fermierilor din Est și le-ar fi oferit acestora despăgubiri reale pentru a compensa efectul produselor ucrainene importate fără taxe pe teritoriul comunitar. Însă ce a ales Comisia Europeană să facă e mai degrabă echivalentul unei mîngîieri tandre pe cap aplicate victimei unui accident rutier. Fermierii polonezi urmau să primească 30 de milioane de euro, cei bulgari aproape 17, iar românii 10 milioane. Toate aceste sume sînt mici, însă cea trecută în dreptul României este de-a dreptul ridicolă – pare că Bucureștiul este reprezentat în relația cu Comisia Europeană cu aceeași competență și ardoare constatată în negocierile pentru aderarea la Schengen.

Foarte probabil o să asistăm la un schimb de replici între Comisie și guvernele afectate de această criză. Comisia va avea dreptate să afirme că statele nu pot impune de capul lor restricții, însă și fermierii din Est vor avea la fel de multă dreptate să se plîngă că interesele lor nu au fost luate în considerare nici de guverne (care acționează tîrziu și stupid) și nici de Comisie, care pare depășită de situație. 

Concluzia acestei povești este că argumentele rusești privind destinația reală a produselor agricole scoase din Ucraina pe diverse coridoare terestre sau maritime sînt parțial valabile. Mai departe, asta duce la o slăbire a sprijinului pentru efortul de război ucrainean. Fermierului polonez sau român îi e mai aproape recolta proprie decît Bahmutul, iar a-i pretinde să contemple senin falimentul în numele apărării lumii libere e un pic abuziv. 

Iar dacă e o morală, aceea e că birocrațiile naționale și transnaționale pot crea probleme suplimentare încercînd să le rezolve pe cele existente. Din necunoaștere, din incapacitatea de a face previziuni sau pur și simplu din lene. Consecințele sînt majore și merg mult dincolo de soarta unei întreprinderi comerciale cum este o fermă. Deja oboseala Vestului e palpabilă, iar rundele de alegeri care vin anul acesta și anul viitor vor fi teste majore pentru forma, amploarea și intensitatea măsurilor de ajutorare a Ucrainei.  

La sfîrșitul lui 2021, 282 de milioane de oameni erau în situația eufemistic denumită insecuritate alimentară. Un an mai tîrziu, cifra aceea crescuse la un înfricoșător 345 de milioane de persoane aflate în situații de risc. 

„Riscul” înseamnă că unii mor de foame acum. Unii mîine.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.