Birocraţia şi democraţia

Spre deosebire de dictatură, aproape întotdeauna perfectă, structurile democratice, chiar din momentul naşterii lor, sînt mereu discutabile şi se cere perpetuu îmbunătăţirea lor, dar fiecare schimbare provoacă nemulţumire, în timp ce oricare aparentă "înmuiere" a dictaturii este întîmpinată cu ode, chiar de victimele ei. În Rusia, tandemul Putin-Medvedev a reuşit să impună o voce unică în Parlament şi în presă, o nivelare a opiniei publice care seamănă foarte bine cu satisfacţia. Dar economia rusă moşteneşte o bună parte din tarele economiei sovietice, adăugîndu-se acum şi haosul creat de privatizările lui Elţîn şi de politicile voluntariste ale lui Putin. Reforma economică e în faţa conducătorilor de la Kremlin, nu în spate. Criza a adăugat spaimele ei în acest ghem de frustrări. "Dacă nu ajungem din urmă acum ţările partenere de competiţie, nu vom supravieţui următoarei crize, care va apărea după 10-15 ani" " susţine, în numărul din 2 martie al revistei americane Newsweek, Igor Iurgens, economist liberal, consilier al preşedintelui Medvedev. Principala frînă în realizarea reformei economice este birocraţia: "În fosta URSS erau 300.000 de birocraţi, în Rusia de astăzi sînt 1,4 milioane. Birocraţii rezistă la tot ce e nou. Nimeni, nici cel mai progresist birocrat nu vrea să vină la lucru şi să facă altceva decît a făcut toată viaţa. Una din cele mai proaste decizii guvernamentale a fost luată în toiul războiului cu Cecenia, cînd criminalitatea era foarte puternică. În regiunile din Sud, clanurile criminale foloseau procesul democratic ca să aleagă guvernatori dintre oamenii lor. Putin a trebuit să construiască