Bibelouri de janilie

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
„Cu bule“ jpeg

Termenul janilie, care supraviețuiește azi în rare anunțuri sau liste de produse, are, ca și alte denumiri de materiale și obiecte ale vieții cotidiene, unele neclarități în istoria sa nu tocmai recentă. Se știe sigur că provine din termenul francez chenille („omidă”), mai exact dintr-o extindere metaforică a acestuia, pentru a denumi un tip de fir textil complex: cu fire scurte prinse perpendicular pe un ax principal răsucit, chiar semănînd cu o omidă păroasă. În DEX, explicația e simplă: „fir gros de catifea, cu care se împodobesc hainele sau din care se confecționează unele obiecte”. Mult mai explicit era Scriban, în Dicționaru lui din 1939: „fir de bumbac pe care-s fixate perpendicular niște firicele de matasă ca catifeaua și care servește la brodat ș.a.” (se observă că autorul, partizan al scrierii fonetice, nu se ferea de cacofonii).

Termenul, denumind atît tipul de fir, cît și țesăturile fabricate din acesta, a fost împrumutat în mai multe limbi, în primul rînd în engleză. În franceză termenul e considerat învechit, dar în engleză pare să fi avut o soartă mai fericită: circulă în forma grafică chenille și este cuprins în dicționarele generale. Wikipedia îi consacră o pagină destul de detaliată, cu multe informații istorice: tipul de fir ar fi fost inventat în secolul al XVIII-lea în Franța, apoi introdus pe la 1830 în Scoția, fiind folosit pentru șaluri groase; s-ar fi răspândit apoi, la începutul secolului al XX-lea, în America, mai ales pentru cuverturi.

Dicționarele noastre înregistrează cuvîntul janilie cu o primă atestare destul de tîrzie, din prima jumătate a secolului al XX-lea (la prozatorul I.A. Bassarabescu). Colecțiile de ziare și reviste disponibile acum în bibliotecile digitalizate ne permit să plasăm apariția în română a cuvîntului (adesea în varianta jenilie) mai devreme. În Albina publicată la Viena, din 30.04.1869, este descrisă o pernă brodată „cu mărgele și janilie pe postament”, iar în România liberă (din 7.07.1878) e menționat „un  săculeț brodat cu jenilie”; în 1888, „Marele Magasin la Louvru din Paris”, cu adresa în Calea Victoriei 11, „lângă Poliție”, anunța că vinde ieftin „couverture de Janilie” (Lupta, 28.05.1888). Termenul apare pe la 1900 în revistele de modă: „aplicații de tafta mărginite de jenilie” (Moda nouă, 24.04.1904) și reapare prin anii ’30, în contexte similare, de pildă într-un interviu pe teme vestimentare din Ilustrațiunea română: „Observ că mi-ai vorbit în diferite rânduri de jenilie, articol despre care n-am mai auzit vorbindu-se decât prin copilăria mea. – Această lână de mătase era într-adevăr folosită acum câteva decenii în moda elegantelor, mai mult pentru broderii. Astăzi am văzut o întreagă jachetă tricotată în jenilie” (9.01.1935).

În presa de după război, janilia repare în alte contexte: abandonează incriminata eleganță burgheză, refugiindu-se în modeste obiecte decorative. În cazul jucăriilor, al obiectelor artizanale, al mărțișoarelor, forma janilie a fost de fapt extinsă pentru a denumi un produs similar, dar cu fir metalic (numit astăzi, tot mai des, sîrmă plușată). Aflăm, mai întîi, din ziarul Scînteia, că artizanii români, aflați în schimb de experiență, au învățat lucruri interesante de la tovarășii lor chinezi: „și-au însușit confecționarea bibelourilor și florilor din jenilie – articole de artă decorativă chineză, necunoscute pînă în prezent la noi în țară. Cooperativa Borangicul din Capitală va trece curînd la fabricarea în serie a acestor bibelouri” (4.09.1958). Peste zece ani, Cooperativa „Arta aplicată” producea „zeci de modele de bibelouri din jenilie” (Munca, 20.12.1968). Bibelourile respective – „păsărelele din jenilie” (Scînteia, 14.01.1967), „papagali multicolori din jenilie” (17.05.1964), „pisicuțe din jenilie” (24.02.1972) erau însă tot mai adesea evocate cu dezaprobare, ca exemplu de pseudoartă, care ar fi sugrumat arta populară autentică, tradițională.

Termenul janilie a fost înregistrat și de dicționarul academic al limbii române, ai cărui autori observau că etimologia sa îndepărtată este certă, dar canalul de pătrundere rămîne incert, cuvîntul nefiind împrumutat direct din franceză, ci „probabil prin mijlocirea altei limbi”. Cuvîntul francez chenille s-a adaptat ca șenilă (pentru o altă accepție inițial metaforică, specializată ca termen tehnic), formele jenilie și janilie nefiind un rezultat fonetic la fel de previzibil. Cuvîntul românesc a circulat cu mai multe variante – inclusiv jenilă și janil –, fiind uneori interpretat ca nume propriu, scris cu majusculă, în forma Janilia („cuverturi Janilia cu model”, în lista de prețuri publicată în Scînteia, 5.02.1952). Primele atestări din presa ardelenească, circulația în portul popular din zona Sibiului, existența formelor zsanilia și zsenilia în maghiară par să indice ruta comercială a pătrunderii sale în română, dinspre Vest, cu intermediari care au determinat forma actuală a cuvîntului.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.