Bellow

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aflu din cotidianul Chicago Tribune detaliile unei conferinţe pe care Richard Stern a ţinut-o recent, la University of Chicago, despre prietenul său de-o viaţă, Saul Bellow. Citesc varianta scurtă, pentru ziar, a conferinţei şi regăsesc întregul farmec intelectual al lui Bellow. Papilele creierului meu simt, din nou, amestecul seducător de umor şi tristeţe al literaturii sale şi îmi aduc precis aminte de ce sînt unul dintre marii săi admiratori. Dar, cel mai mult mă impresionează redarea unui fragment, încă inedit, dintr-o scrisoare pe care Bellow a trimis-o prietenului său, conferenţiarul de azi. Stern i s-a plîns că se simte îmbătrînit şi obosit şi că îi vine "să arunce prosopul". Redau pasajul epistolar prin care Bellow răspunde amicului extenuat: "Eu nu aş arunca încă prosopul. O mică glumă, ca să fiu mai clar. Un bătrîn trăieşte singur într-o pădure şi, pentru că se apropie iarna, îşi face provizia de lemne pentru foc. Într-o zi, îşi dă seama că nu mai poate să ridice lemnele pe umăr să le care acasă şi, în deznădejde, ridică ochii spre cer şi spune: O, Doamne, trimite-mi moartea! În secunda următoare, moartea apare spunînd: Aţi trimis după mine, domnule?, la care bătrînul replică: Da, dă-mi o mînă de ajutor şi ridică-mi lemnele astea pe umăr că mai departe mă descurc singur. Aşa că nu arunca prosopul, căci s-ar putea să ai nevoie de el într-una din zile ca să-ţi ştergi fruntea inspirată". Am adorat acest pasaj din conferinţa lui Stern, căci mi-a reamintit ceea ce îmi place cel mai mult la Bellow. Puţini au putut scrie despre singurătatea omului oarecare din mijlocul civilizaţiei trepidante mai fin şi mai sofisticat decît Bellow. Şi chiar foarte puţini au ştiut să susţină clar, pagină de pagină, că există mereu posibilitatea recuperării fiinţei destructurate de izolarea zgomotoasă. Un nu-ştiu-ce optimist se simte în ADN-ul literaturii lui Bellow, deşi, cel mai adesea, cărţile sale se termină prost pentru eroii principali, pe care nu poţi să nu-i iubeşti după primele 40 de pagini. Capacitatea lui de a reda tristeţea fără să o numească ca atare, umorul care musteşte, în felurite arome, printre literele fiecărui rînd al său (aflu, cu satisfacţie, că el însuşi se considera un autor comic) şi, mai ales, felul indelebil în care te face să simţi melancolia cuprinsă între străzile aglomerate ale metropolei americane - e o melancolie specială, de neregăsit altundeva, despre care am să vorbesc odată - îi dau lui Bellow statutul de voce unică şi de maximă influenţă în literatura modernă. Am întîlnit, cu ani în urmă, imediat după ce Ravelstein a apărut în America, un fost prieten al său - spun "fost" pentru că, deşi Bellow trăia încă, cei doi nu-şi mai vorbeau de mulţi ani din pricini neclare pentru mine. Acest martor al vieţii sale, mi-a spus: "Bellow este un om foarte interesant. Este extrem de inteligent şi din cale-afară de îndrăzneţ. Uite, de pildă, după Nobel, Bellow a fost invitat în Downing Street 10 să cineze cu un anumit prim-ministru britanic care era un admirator al literaturii sale şi s-a dus însoţit de o prostituată. Voia, cu tot dinadinsul, să şocheze şi să se amuze. Dar, spre uimirea scriitorului, premierul s-a dovedit a avea atît de mult umor încît a rîs toată seara pe seama însoţitoarei lui Bellow şi a întregii situaţii, acoperind prin amuzament ceea ce Bellow vroia să fie un moment jenant-şocant. Făcea chestii de-astea din cînd în cînd. Dar, totuşi, combustibilul vieţii şi creaţiei sale este combinaţia a două spaime care s-au alimentat, în timp, una pe cealaltă: îi e frică de moarte şi îi e frică să iubească". Am văzut şi asta în literatura lui şi, mărturisesc, citindu-l în această cheie, am avut sentimentul unei solidarităţi adînci. În fond, ce om citit al marilor oraşe de azi nu se luptă, zadarnic, cu aceleaşi temeri? În literatura lui Bellow, romanul Iarna Decanului trece drept titlu de rangul doi. Capodoperele sale, precum Herzog sau Darul lui Humboldt sau cărţile mai tîrzii, în care talentul a ajuns pe culmi serene, precum controversata (la noi) Ravelstein, umbresc Iarna Decanului. După mine, pe nedrept. E un roman care se petrece, simultan, în România tocmai lovită de cutremurul din 1977 şi în America tocmai lovită de nebunia "rasismului pe dos", a exagerării culpelor istorice şi a corectitudinii politice incorecte. În aceste lumi zvîrcolite, un intelectual se simte exclus şi experimentează, la cei doi poli opuşi ai politicului - în România comunistă şi în Statele Unite - aceeaşi angoasă. Romanul ar fi, după opinia mea, un excelent prilej pentru un film românesc "minimalist", cum se poartă acum. Căci are, în el, toate datele pentru a satisface acest curent. Detaliile banale ale cotidianului cenuşiu şi închis abundă, sufocă, pur şi simplu, orice posibilitate a neobişnuitului, dar nu pot ascunde sensul evoluţiei sau disoluţiei ordinii fireşti a lumii. Bellow nu era nici mistic, nici "neoconservator", dimpotrivă, a profesat trotskismul în tinereţe şi a rămas un sceptic cu sensibilităţi de stînga după aceea, dar deruta personajului este mărturia copleşitoare a statutului intelectualului într-o lume tot mai politizată. Adică într-o lume care îşi pierde busola. Mă pregătesc să petrec cîteva săptămîni de vacanţă în America, parte dintre ele chiar în Chicago - oraş pe care şi eu, şi Bellow îl iubim, am impresia, cam pentru aceleaşi motive -, şi aveam dubii în legătură cu lecturile acestei perioade. Acuma ştiu. Voi (re)citi Bellow.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești