Becali recunoaște că nu poate și vrea să se retragă din fotbal. Ce mai e și asta?
E doar un bufeu. Un copil supărat pe o jucărie. Un nene trist că nu-i iese pasienţa, că nu-i sare dama de pică din pachetul de cărţi amestecat la trecerea timpului. G. Becali a mai spus de nenumărate ori că se lasă, precum un fumător înrăit care se lasă de cîteva ori pe zi. Culmea e că de fumat s-a lăsat. În fotbal, acum o lună visa luna. Astăzi, după ce echipa sa a încasat o medie de trei goluri pe meci în Europa (record) şi mai apoi a fost învinsă în campionat de una dintre ultimele clasate, s-a trezit din nou fără bec în noaptea prin care tot înaintează şi pe care, atunci cînd cerul mai naşte o mărgică, o ia drept zi.
Aşa că şi-a împins spre demisie antrenorul şi a zis că se lasă. Din nou. Între timp, însă, a cîştigat, tot în campionat, această instituţie de tratare a depresiilor europene, un meci cu Rapid care, dom’le, e ceva! E despre rivalitate, orgoliu, şmecherie, rasism şi obscenităţi. Adică tot ce poate fi mai de preţ în tagma raşilor pe la tîmple. Prin urmare, probabil că nu se mai lasă. Şi nu ne lasă. Merge mai departe pînă la următoarea groapă. Dă în ea, aşa cum a dat de atîtea ori, fără să înveţe ceva, fără să schimbe nimic. Secretul succesului.
Întrebarea multora ar fi: cînd se va opri? Răspunsul intuitiv e niciodată. Există însă o groapă care ar fi cu lespede, cea financiară. Cînd va începe să piardă bani la greu, cînd i se va părea că fotbalul îl ia de prost, ceea ce e imposibil de acceptat mai ales pentru cei care au procedat aşa cu alţii, atunci chiar că îşi va strînge jucăriile şi le va vinde. Dar asta e o utopie. Căci cumva reuşeşte să iasă mereu la liman. Becali nu era atît de supărat pe bătăile crunte primite cît pe faptul că nişte oameni-cheie în bugetul lui nu au funcţionat. Dincolo de mărunţişul pe care îl primeşte de la sponsori şi o halcă necesară, dar nu suficientă din drepturile TV, FCSB şi-a umplut conturile din vînzarea de jucători. Cum însă toţi s-au dovedit cel mult semi-eşecuri pe unde s-au dus, orice om cu un pic de logică în cap şi-ar spune că treaba asta nu mai merge. Dar în fotbal a vorbi despre logică e o injurie. Necunoscute şi subterane sînt căile lui. Şi banii circulă mai sprinţar ca jucătorii crescuţi anapoda pe aici. Or, perla ponosită a ultimelor luni, O. Popescu, tocmai a cotcodăcit de-au răsunat Carpaţii după un gol şi o pasă de gol contra Rapidului. Soarele a răsărit în miez de noapte, luminînd somnambulii de pe acoperiş.
