Barista
Termenul barista e un nume de profesie „la modă“, cu multiple apariţii în textele din Internet, dar încă neconsemnat de dicţionare şi care riscă să tulbure întrucîtva sistemul lingvistic în care începe să fie primit. Meseria, descrisă în articole şi reportaje, în anunţuri de angajare şi în publicitatea pentru diverse cafenele, se bucură de interes şi chiar prestigiu: barista e mai ales cel care pregăteşte cafele de tip espresso şi cappuccino, remarcîndu-se prin modelele artistice realizate din spumă: „un barista este un «artist al cafelei» şi al aparatului de cafea, care are cunoştinţe vaste despre cafea, decorează şi prepară băuturile clienţilor“ (jura.com); se vorbeşte despre „cel mai apreciat barista din România“ (europafm.ro), despre „cît costă cursurile de barista“ (businessmagazin.ro), despre „concursuri de barista“ şi chiar despre „campionatul naţional de barista“ (thecafe.ro). Profesia e descrisă în Wikipedia, ale cărei articole indică păstrarea ca atare a termenului în diverse limbi. La origine, barista e un cuvînt italienesc, desemnîndu-l pe cel care serveşte clienţii într-un bar (barman, în română); termenul e un derivat cu sufixul -ista, invariabil după gen, care formează nume de agent, ca pianista („pianist“ sau „pianistă“), violinista, ciclista, comunista etc. Italienescul -ista corespunde perfect sufixului modern -ist, -istă din română, variabil în funcţie de gen. Termenul barista şi-a început cariera internaţională ca împrumut din italiană în engleză, preluat odată cu unele moduri specifice de preparare a cafelei şi restrîngîndu-şi sensul, de la „barman“ la „persoană care serveşte clienţii într-o cafenea“ (definiţia din Cambridge Dictionary online). Cuvîntul a pătruns în română, în ultimii ani, prin intermediul englezei, ceea ce i‑a blocat într-o oarecare măsură posibilităţile de adaptare.
Principala problemă, pentru română, e tocmai adaptarea morfologică, absolut necesară pentru folosirea cuvîntului în toate contextele, inclusiv în cele în care ar trebui să apară însoţit de articolul hotărît, la singular şi la plural. Finala în -a nu se poate însă combina firesc cu articolul hotărît singular -ul, nici cu pluralul -i. Faţă de limbile care nu au un articol enclitic şi pot păstra invariabilitatea împrumuturilor recente, româna e constrînsă la o adaptare morfologică rapidă. Dacă termenul rămîne invariabil, i se limitează posibilităţile de utilizare în enunţ: poate fi folosit doar nearticulat sau cu articol nehotărît: „ceea ce spune acest barista“ (sociologieaplicata.ro); „cei mai buni barista s-au întrecut la Timişoara“ (opiniatimisoarei.ro); „atribuţiile unui barista“ (barmania.ro); „am stat de vorba cu nişte barista adevăraţi“ (forum.softpedia.com). În unele contexte, forma poate trece drept una articulată cu articolul hotărît feminin -a. În textele din Internet se găsesc şi exemple de chinuită combinare cu un articol hotărît masculin singular: „oferă-ți ocazia de a descoperi barista-ul din tine“ (wordclass.ro); „vino la noi în echipă și fii barista-ul unui coffee bike“ (bestjob.eu); „mîna magică a barista-ului“ (zilesinopti.ro). La plural, asemenea combinaţii nefireşti nu există, din cîte am putut constata.
De fapt, adaptarea cuvîntului ar fi foarte uşoară: prin revenirea la echivalenţa etimologică a sufixului, conducînd la substituirea lui -ista prin -ist (cu femininul -istă şi pluralul -işti, -iste). Deocamdată, domină respectul faţă de integritatea anglicismelor, dar se găsesc deja destule exemple de adaptare: „Baristul trebuie să ştie să accesorizeze o cafea, în special să o servească“ (evz.ro); „iscusinţa baristului“ (facebook.com); „i-a spus baristei: – Scuză-mă, dar am comandat un frappuccino fără zahăr“ (libertatea.ro); „bariştii prietenoşi“ (metropotam.ro); „bariștii noștri au o cunoaștere largă despre cafea“ (fest.md); „în cadrul competiției, bariștii trebuie să prepare două cocktailuri cu cafea și alcool“ (cafengista.com) etc. De altfel, şi în franceză e atestată forma adaptată bariste (dar împrumutul barista e mai răspîndit în Internet).
Chiar dacă deocamdată este preferată forma mai exotică, putem presupune că, trecînd prin etapa variaţiei libere (barista/barist), forma adaptată ar putea să se impună. Fără riscuri, de altfel, pentru că româna ar păstra, pentru diferenţierea semantică, opoziţia barman – barist, aşa cum engleza actuală utilizează perechea bartender – barista.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
