Bărbaţii de la televizor şi limitele lor
Studio de televiziune. Un şir de politicieni la o masă. Prestează. Se contrazic, se atacă, se insultă. Dar, într-un fel ciudat. Deşi dau cu vorbe unul în celălalt, par a se ignora între ei. Nu se ascultă, vorbesc fără să se bage în seamă unul pe altul, nu apucă să termine frazele ambiţioase pe care le încearcă. Feţele lor spun clar ce părere are fiecare despre toţi ceilalţi. Nimic special. La un moment dat, unul sare calul. Spune lucruri inacceptabile pînă şi pentru standardele scandalos de joase ale televiziunilor noastre. Cel ofensat apelează la moderatoare. Este momentul să spun cîte ceva despre moderatoare.
Tînără cu nuanţe întrezărite de maturitate, înaltă, pe tocuri – şi mai înaltă, păr bogat, ochi mari, talie splendidă, fuste picioare năucitoare, fuste strîmte (dar nu prea scurte), zîmbet argintiu. Combate bine. Aprigă. Aşa crede şi dînsa despre sine – se vede limpede ce crede despre sine, din întreaga ei atitudine. Ei bine, omul politic asediat de un preopinent care frizează demenţa cu ceea ce spune la dînsa apelează. În fond, e moderatoare. Să modereze! Şi dînsa răspunde: „Sînteţi bărbaţi, luptaţi-vă, tranşaţi disputa bărbăteşte“. Mi-a fost greu, în primul moment, să înţeleg ce voia, de fapt, moderatoarea. Poate că îi poftea pe cei doi bărbaţi politici să se bată ori, chiar, să se dueleze la propriu. La limită, în lumea marginalilor, scatoalca este un gest bărbătesc. Totuşi, nu cred că asta a avut moderatoarea în minte, deşi o prejudecată puternic machistă şi fals freudiană spune că orice doamnă stilată poartă adînc în suflet o admiraţie bine camuflată pentru mardeiaşi. Este, totuşi, mai plauzibil că îi invita să continue să se înjure, din ce în ce mai încordat şi mai violent, ca într-un meci de braţ de fier, pînă cînd unul dintre ei sucombă sub cuvintele de forţă ale celuilalt. Aşa se va vedea cine e mai bărbat. Moderatoarea, înaltă şi bine clădită cum e, organizînd asemenea întruniri în fiecare seară, pare a fi sfîrşit prin a simţi în planul cel mai profund al fiinţei sale înjurăturile grobiene, insultele insalubre şi lipsa de consistenţă a scandalagiilor. În axiologia ei, doi tipi care se înjură se înfruntă, de fapt, bărbăteşte. Este şi ea, ca mai toţi românii, convinsă că a face politică înseamnă „a te lupta“, iar „a te lupta“ înseamnă a-l înjura vîrtos, cu foalele umflate, pe adversar seara la televizor. Numai că, de data asta, unul dintre invitaţi a refuzat să participe la această probă de bărbăţie. Nu contează ce părere şi-a făcut moderatoarea despre el – e uşor de intuit. Dar ştiu că, în ochii mei, omul este aproape un erou. Să refuzi să replici injurios, cînd eşti înjurat în România politică de azi, este eroism pur.
Secvenţa pe care o povestesc s-a petrecut la cîteva zile după ce Adriana Săftoiu este barbar insultată de un Becali retras de fervoarea campaniei electorale din stadiul de evoluţie a speciei noastre într-un stadiu preuman. Urmarea mitocăniei de cea mai joasă speţă e stupefiantă: Becali e din ce în ce mai chemat la televizor. Şi, infantil fiind, o ia ca pe un premiu. Vasăzică, a făcut bine ce a făcut. Şi continuă să facă la fel, sub protestele firave şi dezgustător ipocrite ale moderatorilor care se bat literalmente pe prezenţa lui în emisiuni. Aştept primul moderator care va avea curajul să anunţe că, la emisiunea lui, Gigi Becali nu va fi poftit şi nici primit vreodată şi chiar se va făli cu asta scriind pe ecran „emisiune în care Gigi Becali este interzis“. Ei, acela bărbat!
Aşa cum e greu să mai găseşti un peisaj românesc curat, e tot mai greu să găseşti o emisiune politică decentă. Începem, încet-încet, să nu mai sperăm la profesionalism, la substanţă şi sens, la jurnalism adevărat. Am ajuns să sperăm că vom putea vedea o emisiune fără Gigi Becali, fără strigăte murdare, fără idioţi şi fără scandalagii. Sau, dacă toate acestea sînt chiar inevitabile, am ajuns să sperăm că cineva va fi atît de bărbat încît le va amenda cînd se vor da în petic.
Nu vă grăbiţi să vă consolaţi cu faptul că e campanie electorală şi aşa se întîmplă de fiecare dată cînd vine fierbinţeala alegerilor. E mult mai grav. Exact aşa va fi şi după campanie. Acesta va fi genul de comunicare politică încă multă vreme de aici înainte, pînă cînd se va deteriora încă şi mai mult. Adică, pînă cînd bărbaţii vor deveni şi mai bărbaţi, din ce în ce mai bărbaţi, la maximum bărbaţi. Şi toată lumea ştie că, în materie de bărbăţie, nu există limita de sus. Eu sper, doar, să se stabilească limita de jos.
