Baba şi elicopterul

Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

tentativă de reportaj de Ziua naţională La al treilea elicopter, băbuţa din staţia de tramvai şi-a făcut cruce. La al cincilea, maxilarul de jos a început să-i coboare încet, ca un lift scump într-o clădire de birouri. La al zecelea elicopter care a trecut pe deasupra capului ei, la exact 100 de metri înălţime, credinţa ei în Dumnezeu avea deja o bază de imagini pentru sfîrşitul lumii. După care, s-a făcut linişte şi femeia şi-a luat ochii de la cer (pe care oricum îl mai văzuse o dată acum cîţiva ani) şi i-a îndreptat spre intersecţia cea mai îndepărtată, acolo de unde aştepta să vină tramvaiul. Acesta chiar a venit, iar ea s-a dus acasă, fără să ştie nici o clipă ce se întîmplase: fusese martoră la pregătirile pentru parada de 1 Decembrie. De fapt, dacă stai să te gîndeşti, elicopterele veniseră special pentru băbuţa mea din staţia de tramvai. Ca şi pentru alte milioane de români care sărbătoresc ziua patriei. Ele au defilat ca să ne simţim mîndri ca popor că sîntem în stare să înfrîngem legile fizicii, care spun că un obiect mai greu decît aerul va cădea. Şi bineînţeles, pentru că au primit ordin - chestie care iarăşi ar trebui să ne bucure: uite nişte oameni care fac ce li se spune! Vă spun cinstit, am încercat să mă bucur de 1 Decembrie. Cu sistemă, nu accidental şi dezorganizat. Pentru asta am făcut un inventar al lucrurilor de care mă simt mîndru. De la clădirile cele noi ale mall-urilor şi pînă la exportul de maşini, de la elicopterele de la paradă şi pînă la pantofii publicului de dedesubt, de la bomboanele cu nume românesc pe care le-am dus acasă şi pînă la şerveţelul cu care m-am şters la gură după hamburgherul cu pui picant - toate m-au dus la o concluzie bizară: specificul nostru naţional e importul. Nu e o critică aici, ci chiar un început de branding de naţiune. Şi asta pentru că, spre deosebire de alţii, importăm temeinic şi aplicăm cu inima obiceiurile şi chiar cultura altora, care se pot simţi astfel ca acasă aici... Dar vă spuneam de ziua naţională. Ziua în care românii mici vorbesc despre românii mari. La televizor, în presă, în colocvii şi simpozioane - dar niciodată la mobil, la o bere sau şuetă în colţul holului de la slujbă. Respectul pentru înaintaşi e mai degrabă un ritual mediatic, în care noi ăştia cu puls la mînă ne umilim în faţa diverşilor decedaţi, care probabil s-ar ruşina teribil să vadă cu ce posteritate s-au ales... Ori poate chiar şi-ăsta e un clişeu, iar românii care au făcut naţiunea, alde Ştefan, Mihai, Carol sau Iorga, au fost şi ei nişte oameni ca toţi ceilalţi, cu afaceri, acareturi, umori şi gusturi îndoielnice? Istoricii sinceri cam aşa zic, însă pe de altă parte tot ei sînt ţinuţi la depărtare de manuale. Acolo au loc doar gesturile mari, doar domnitorii spălaţi pe mîini şi curaţi în urechi, care vorbesc frumos şi nu se gîndesc niciodată la ei. Din educaţia asta apar apoi expresii precum: "Un salut românesc vă trimit din Ottawa! Vă rog să încetaţi să vă mai bateţi joc de naţiunea noastră, de sfîntul suflet românesc! Cînd vorbim de ţară, trebuie să ne ridicăm în picioare!". E pe bune, de pe un forum. De 1 Ddecembrie sîntem învăţaţi să ne bucurăm că sîntem împreună. Eu aş propune să încercăm şi invers: să ne bucurăm că sîntem separaţi. Deosebiţi. La mare distanţă unul de celălalt, poate chiar singuri. Să nu ne mai căutăm fericirea ca naţiune, ci ca indivizi. Să ne bucurăm de egoism, să sărbătorim interesul personal, să punem o pancartă la Otopeni Plecări pe care să scrie, sincer: Ţara e acolo unde e bine. Unul dintre marii români (şi el menţionat anual în decembrie, de mulţi oameni care, la fel ca şi mine, nu l-au citit) se minuna în faţa babei pioase din biserică. Baba-chintesenţă a românismului, care nu înţelege, dar crede fierbinte. Am să cred că ideologia asta mai are o şansă cînd următorul mare român o va duce pe baba noastră ancestrală la Internet Café. Unde s-o facă să se uite pe gaura cheii virtuale la lumea teribil de mare care n-a auzit de noi...

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.