Băăăăă, voi puțiți! Ia, hai, fiecare la control!

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

Imaginați-vă scena următoare. Sînteți elev prin clasa a VII-a, a VIII‑a, e o zi în care ați avut educație fizică, acum ați revenit în sala de clasă și, la ora de X, profesorul intră încruntat, pune catalogul pe catedră, apoi, fără să vă privească, începe să adulmece aerul. Trece printre bănci, în vreme ce voi stați smirnă și, cu mîinile la spate, adulmecă în stînga și în dreapta, apropie capul mai mult spre cîte unul dintre voi, apoi, la un moment dat, se oprește în fața clasei, își dă ochii peste cap și capul pe spate, își desface brațele într-un gest amplu și răcnește: „Băăăăă, voi puțiți! Ia, hai, fiecare la control!“. Și se așază pe un scaun, poruncindu-vă să treceți fiecare cu subsuoara pe la nasul lui, iar pe băieți punîndu-i să se și descalțe, pentru a le mirosi șosetele.

Sigur, scena pare ireală în forma aceasta, deși cei care aveți 40+ ați fi putut-o trăi în detaliu, căci ea a avut loc într-o altă epocă, a copilăriei voastre, într-o școală – sau poate în mai multe – din acele timpuri. Astăzi poate nu mai ia chiar așa forme grotești, dar ceea ce își păstrează ca fond în formele mai soft de astăzi este similar. Mi s-a întîmplat, ți s‑a întîmplat, i s-a întîmplat ca profesor să intru, să intri sau să intre într-o sală în care miroase urît: a haine îmbîcsite, a transpirație, a mîncare, poate a ceapă sau a usturoi. Cînd eram profesor la țară sau apoi, cînd mergeam în inspecții prin locuri izolate, simțeam adesea mirosul de grajd sau de fum de la soba cu lemne îmbibat în hainele elevilor. Ni se întîmplă și în școli de top, de miez urban, poate, să intrăm în săli de clasă în care simțim mirosul de transpirație de obicei sau cine știe ce alte mirosuri. Cum procedează unii colegi profesori nu e mult diferit de scena pe care am reprodus-o la început. „Aici pute! Bă, care nu te-ai spălat?“ Sau, mai țintit, „Bă, tu puți! N-ai canalizare în peșteră? Da’ nici măcar o fîntînă n-ai săpat în ogradă?“. Uneori, replica e însoțită de scoaterea elevului din oră. „Io nu-mi pot ține ora în astfel de damfuri!“ Sau „Iar ați mîncat parizer cu ceapă, bă? Nu v-o pus de-acasă la pachet un sandvici cu icre negre?“.

Mai interesant însă este că de multe ori astfel de reacții sînt ale unor profesori bine sau foarte bine pregătiți. Mă refer, desigur, la dimensiunea științifică. Oameni care sînt tobă de carte, au poate doctorate, într-un cuvînt, autorități în domeniul lor. Desigur, nu doar un aspect cum este cel ce ține de mirosuri poate genera astfel de reacții. „Toantelor!“ sau „Neanderthalianule!“ sau „Vită!“ sau chiar „Te-ai îmbrăcat ca o curvă!“ „Te-ai machiat ca o cocotă!“ etc.

În fapt, despre ce este vorba aici? Despre o incapacitate empatică. Vorbeam cu o colegă despre astfel de situații, care sînt supărătoare, deranjante, desigur, dar cum poți proceda în context? E necesar și pedagogic să reacționezi astfel? Ce alte soluții ai? Poți merge pur și simplu să deschizi fereastra, să spui: „Vă rog să îmi permiteți să aerisesc puțin, mi se pare că aerul e cam încărcat“. Poți vorbi puțin empatic cu ei despre neajunsurile unei vîrste care generează reacții organice. Poți oferi discret sfaturi despre cum să îți controlezi igiena, cum să ai la tine șervețele umede cu care să te împrospătezi după ora de sport sau despre cum e necesar să te speli seara și dimineața, despre cum singuri nu ne percepem întotdeauna aceste reacții incontrolabile ale corpului etc. Soluții sînt. De ce unii dintre ei nu le aplică? Așa cum spuneam, pentru că există această categorie de profesori care nu sînt, de fapt, profesori în sensul complet, și ca formatori de personalități, respectiv caractere, nu doar de transmițători de informație. Pentru ei nu e importantă decît matematica sau fizica sau chimia sau biologia sau informatica sau româna pe care o predau. Sigur, de regulă, o fac în manieră tradițională, ex cathedra.

E o categorie de profesori care nu înțeleg empatia și care au, de fapt, un deficit de inteligență emoțională. Aici se poate lucra mult în spațiul formării profesionale a cadrelor didactice. Cursuri de formare care să conștientizeze profesorii că această inteligență emoțională e importantă, poate mai valoroasă în ordinea umanului decît calculele matematice sau construcțiile pasive prin care își educă științific elevii. De fapt, îi educă? Nu, îi instruiesc.

Opțiunea de a fi profesor impune, după părerea mea, mai ales această capacitate de a-i înțelege pe ceilalți și de a căuta soluții prin care, atunci cînd le observi derapajele, subiective sau obiective, să îi îndrumi fără să-i umilești.

Ca părinte, dacă fiul meu ar fi umilit astfel, aș reacționa tranșant. Iar astăzi, în contextul unei mult mai mari vizibilități a școlii și a unei mult mai libere exprimări, desigur că unii părinți ripostează la astfel de reacții ale unor profesori. Din păcate, însă, există două mari probleme în cazul acestor situații. Pe de o parte, de multe ori elevul se simte atît de umilit încît nici nu îndrăznește să spună părintelui ce a pățit. Pe de altă parte, cum spuneam, adesea acești profesori sînt niște autorități, bine pregătiți științific sau, chiar dacă nu sînt percepuți astfel, nu sînt dispuși să se schimbe în urma unei riposte a părintelui sau chiar a unei discuții cu directorul. Nu prea ai soluții cu ei, în această formulă. Mai sînt schimbați de la clasă, uneori, dar pe fond ei nu se schimbă. Și, de altfel, e ca în cazul reacției lor cu elevii: schimbarea comportamentului nu se face printr-o sancțiune sau printr‑o agresiune. Ei pot fi eventual modelați, în măsura în care sînt conștientizați real, prin punere în contexte, prin stimularea inteligenței lor emoționale, prin dezvoltarea capacității lor empatice. Or, asta se poate face prin niște cursuri de formare bine gîndite, de specialiști.            

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina. Ministrul britanic al Apărării: „Avem dovada”
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina, afirmă ministrul britanic al Apărării, Grant Shapps, în timp ce consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, spune că nu a existat încă niciun semn de transfer direct de arme, potrivit The Guardian.
image
Viața bate filmul. Dezvăluirile incredibile ale unei foste spioane a Moscovei. Ce spune despre Putin și războiul din Ucraina
Și-a sedus victimele ca o „maestră a manipulării”. Aliia Roza, fost spion, a făcut dezvăluiri despre aventurile sale în materie de sexpionaj în cadrul unui podcast de la Tenderfoot TV, , „To Die For", relatează NY Post.
image
Cum vă poate reduce stilul de condus costurile de combustibil cu 30-40%
Doriți să profitați la maximum de fiecare picătură de combustibil pe care o puneți în rezervor? Atunci urmați aceste sfaturi simple de conducere.

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.