Averea sau opera?

Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru un jurnalist, nu-i dilemă mai mare: ce să aduni? Hîrtie în stive, în saci, în munţi care sfîrşesc prin a umple debaraua? Semne, cu miile, în hard-uri distruse în vreun scurtcircuit nepăsător în problema posterităţii tale? Scrisorile oamenilor, vorbele lor bune, nervii şi chiştoacele de milioane de kilometri puse cap la cap, pe care le-ai lăsat în redacţiile vieţii tale? Decupajele din reviste, de care acum îţi vine să rîzi? Casete cu imagini păstoase, din locuri imposibil de identificat, cu un comentariu din off care îţi pare la fel de îndepărtat acum, ca anii ’50 despre care citeai în epocă...? Ce să păstrezi, cu ce te alegi, ce rămîne pînă la urmă din cariera unui jurnalist? Ce lasă copiiilor, dacă cumva are timp să-i facă şi să-i crească şi să le explice ai cui sînt? Opera. Dacă se poate, chiar opera de asanare socială, de îmbunătăţire funciară a moravurilor, de combatere de la rădăcină a dăunătorilor. Opera jurnalistului, aşa cum o vede publicul, acela ţinut de vorbă în sondaje şi întrebat pe stradă, cînd n-ai nimic mai bun să umpli jurnalul. Vedeţi dumneavoastră, treaba noastră e să facem bine societăţii. Nu bani. Asta e o viziune a presei, nu mereu cea în care credem. Şi nu putem să credem în ea nu pentru că ne dorim avere, ci pentru că ştim sigur că nu putem să facem mereu bine. Presa, pînă la urmă, e o sumă de influenţe, în care adevărul e doar una dintre ele. În rest sînt oamenii şi interesele lor, fiecare dînd un brînci mai mare sau mai mic căruţei noastre cu mesaje, zdruncinate şi amestecate: comedie şi deces, vene tăiate şi paiete, multă imaginaţie şi cîte stereotipuri vă doriţi. Chiar, mai vreţi multe? E uşor să fii dezamăgit ca jurnalist de profesie. N-ai avantajul doctorului, să-ţi vezi pacientul plecînd acasă pe picioarele lui. N-ai bucuria arhitectului, să treci pe lîngă casa ta, chiar dacă locuită de altul. N-ai nici măcar gloria trupei la modă: jurnalistul adevărat, ăla care scrie adică, nu e tras de mînecă pe stradă, după autografe. Singurul lucru care se întîmplă datorită presei, singurul lucru care ne îndreptăţeşte să credem că mai existăm e gestul simplu prin care vînzătorul aşază un rînd nou de ziare pe tarabă. Mă rog, merge şi-un text pus de webmaster pe site, ca să nu rămînem ancoraţi în proiect. Dar esenţa asta e: nu ne ocupăm cu lucruri vizibile, mari, grandioase. Nu schimbăm mersul lumii, sîntem doar folosiţi pentru asta. Misiunea noastră îndeplinită e aceea ca voi să plătiţi ceva nou azi şi să vă plictisiţi suficient de repede încît să mai cereţi şi mîine. Cam puţin pentru operă, de ce să nu încercăm să facem bani? E şi asta o consolare cînd vezi că-n jurul tău lumea are alte maşini şi alte telefoane şi alte preocupări la care zău dacă te mai poţi adecva, fără nici o leţcaie! Cazul lui Bogdan Chirieac e însă unul ciudat chiar şi în acest context. Şi nu pentru c-a făcut bani mulţi. Problema lui Bogdan Chirieac e de fapt potenţiala legătură cu Serviciile secrete. Zic potenţială, că omul e pînă la urmă nevinovat. Dar asta nu înlătură problema altora. Serviciile secrete au oameni în presă. Ei nu sînt folosiţi doar ca să promoveze anumite teme sau pentru a strînge informaţii. Ei sînt pur şi simplu crescuţi ca parte a establishment-ului românesc, în care Serviciile îşi doresc (c-aşa e fişa postului) influenţă. Din acest motiv există şi o tensiune între jurnalişti: între cei care au semnat odată (şi care sînt de obicei ajutaţi în carieră) şi cei care n-au semnat şi trebuie să se descurce singuri. Genul ăsta de simbioză face rău meseriei, care a ajuns ca un campionat de atletism populat cu o mulţime de alergători dopaţi. Nu că publicul i-ar mirosi repede. El are alte probleme. Şi nici nu ştie ce e mai rău: jurnalistul bogat, jurnalistul agent sau jurnalistul sărac şi cinstit? Ce vă doriţi, dragi doamne şi domni? Vă mai uitaţi în gura noastră, chiar ştiind c-avem elicopter pe casă? Sau încă mai căutaţi, între noi, pe omul acela capabil, ca Nazariteanul, să se jertfească pe crucea de lînă a puloverului ieftin din en-gros-ul "Europa"? Pe cine vreţi? Cum daţi cu banul? Cap? Sau pajură?

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.