Autostrada cu o mie de benzi

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Toate drumurile spre Nirvana-s bune, zice înţelepciunea indiană, fără să ţină seama de necesitatea planificării căilor de comunicaţii, chiar şi a celor mistice. E un singur drum spre Cel de Sus, zice Europa Creştină, persistînd în păcatul bulucelii pe aceeaşi şosea bătătorită de 2000 de ani (una care se transformă într-un şanţ cu noroi la prima revoluţie). În America, evangheliştii autoîmbunătăţirii ne cer să găsim drumul ăsta în noi şi, după ce l-am găsit, să pretindem că e autostradă şi să încercăm să gonim pe el spre succesul în carieră. Iar în Japonia aparenţelor de sticlă şi butoane, lumea nu mai vrea decît să se întoarcă acasă, în copilărie, în vreme ce constructorii adevăraţi de drumuri au perfecţionat arta şoselelor către nicăieri. Aşa, pentru că există, undeva, un buget. Drumul spre nicăieri, ăsta japonez, arată îngrozitor de bine. Am fost şi-am văzut unul, care trecea pe un pod de nu-ştiu-cîte milioane de dolari şi se oprea pe o insulă cu cîţiva locuitori care n-aveau nici un chef să plece undeva. Dar dacă ar fi vrut, şoseaua era acolo, liberă, perfectă şi-al naibii de scumpă. Pe un alt drum, în Arizona, am întîlnit oameni care nu voiau să se oprească nicăieri. I-aţi văzut în filme, cei care merg cu casa în spate, o rulotă gigantică, cu toaletă, bucătărie şi dormitor. Nu cu biblioteca, nu e nevoie, oamenii ăştia citesc doar semnele de pe drum şi trăiesc cîte-un pic printr-un parc de rulote, din loc în loc. Nici drumul lor nu duce undeva, însă măcar el e un scop în sine. În mers, orizontul deşertului pare că-ţi promite o mie de lucruri care nu s-au descoperit încă, başca sensul vieţii, ca bonus la primul cazino indian. E suficient să te opreşti însă, şi magia dispare. Drumul meu preferat e însă cel care merge prin Tîrgovişte la Sinaia. Şi asta pentru că ajunge în acelaşi loc plicticos şi bătut de banalităţi, într-un fel nou şi aventuros. Opreşte în Moroieni şi-ai să înţelegi ce vreau să spun. Sau mai bine nu opri, crede-mă pe cuvînt! Drumurile de care ne plîngem sînt ca Ianus, automobilistul cu două feţe. Dimineaţa la ora 8 rînjesc urît la tine din o mie de eşapamente. Noaptea pe la 2 te iau în braţe şi te duc acasă, fără înghesuială. Care drum să-l crezi? Şi pe care primar - ăl de sector sau ăl de municipiu? A murit de curînd un om care-a făcut un hit din ideea de drumuri, dacă nu cumva chiar din cea de intersecţii: Dan Spătaru. Compania de autostrăzi ar fi putut să boteze o şosea cu numele lui, însă imaginaţia nu şi-a făcut încă drum prin birourile birocraţilor... Şi dacă ştiţi dumneavoastră cum îi şade bine călătorului, ultimii ani au adus o completare la proverb: şi drumului îi şade bine cu drumeţul. Cu expatul mai precis. De cînd România e guvernată economic de cîteva zeci de expaţi în birouri de multinaţionale, lucrurile au început să se mişte. Aşa, disciplinat şi cu raportări trimestriale la Paris sau New York. V-am dus pînă aici ca să vă spun - ca un poliţist de la circulaţie care-a mai văzut aşa ceva - că nu ne aflăm pe un drum bun. Faptul că acum arată bine, are o mie de benzi şi încă o sută de refugii cu frigidere pline cu sucuri şi rafturi cu ciocolată nu-l face decît mai inutil. Indicatoarele sînt vagi şi nimeni nu ştie ce va avea de făcut în oraşul următor. Nu există limită de viteză, însă există o mulţime altele: de bun-simţ, de adevăr, de onestitate. Există limita neruşinării, însă e fixată prea sus. Şi există limita dincolo de care începi să-ţi spui că ai copii de crescut. Exact ca pe drumul ăla, acum abandonat, spre socialism. Ca unul care a făcut atîtea drumuri pînă la 40 de ani, instinctul îmi spune c-ar trebui s-o iau prin off-road. Mi-ar trebui însă un Jeep făcut în fabrica lui Socrate, nu în cea a unchiului Sam. Îl ştiţi, ăla de-a umplut lumea cu semne de circulaţie pe foi de 100 de dolari...

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești