Aţi primit mail

Săptămîna trecută, pentru uzul băiatului meu de patru ani, ceream ajutorul comunităţii Dilemei vechi în rezolvarea dilemei mele mici, personale, meschine: care e ţara mea şi cum să i-o explic copilului? Am primit ajutorul şi, drept recunoştinţă, îl împart cu voi. Cu bucuria că mai sînt şi alţii care nu ştiu în ce ţară trăiesc, dar măcar încearcă o aproximaţie. Pe unii îi ştiu, pe alţii i-am descoperit acum. Enjoy: Ioana Bot: "...Ţin să îmi exprim compasiunea amuzat-înţelegătoare faţă de problemă; eu explic uneori, în situaţii cotidiene şi deci deloc solemne, unor băieţei curioşi, din Geneva, Ťţara de unde vin» şi de unde aduc pentru ei tot felul de lucruri şi mai ales interminabile poveşti cu balauri şi Împăraţi Roşii. Au avut experienţa altor ţări (SUA, unde mai ţine lecţii tata, Franţa vacanţelor cu mama, Italia unde veneau să mă vadă), dar nu au fost în ţara mea, anume, încă. Interesant este că despre Elveţia Ťlor» nu au avut niciodată asemenea nelinişti, în trecere fie zis. Dar eu vin - în viziunea lor - dintr-o ţară adevărată, pentru că are o limbă aparte (în vreme ce ei vorbesc în Elveţia limba Franţei, halal identitate...). Au descoperit singuri (citindu-şi cel mai mare din ei, la şase ani neîmpliniţi, că aşa e el mai altfel, primul volum din seria cu Harry Potter) că Ioana Ťlor» vine din Transilvania, patria dragonilor unde a plecat fratele lui Ron să îşi facă doctoratul în dragoni (cf. Harry Potter şi Piatra Filosofală). Cînd le-am apărut într-o iarnă în aeroport, învelită în pelerina mea neagră tous trajets şi toutes occasions, au avut confirmarea: Ioana e vrăjitoare (are pelerină de invizibilitate) şi vine din Transilvania. De cîte ori Cyrille şi Martin mă surprind (cu atenţia lor curioasă şi, te miri cînd, mai trează decît ar trebui) prinsă în mrejele vreunei complicaţii de acasă (cardul bancar pe care automatele lor îl blochează ca să-l verifice 24 de ore să nu fie fals, poşta care nu mai vine la timp, telefonul la care primesc veşti proaste şi mă înfuriu că lucrurile lăsate acasă bine rînduite nu funcţionează cum ar trebui în lipsa mea, avionul meu care nu vine sau nu pleacă, furtuna de zăpadă care mă întîrzie prin aeroporturi slab dotate, serverul e-mail-ian al universităţii mele care nu se lasă accesat de la ei cînd mă arde mai tare etc.) pe care lumea lor perfect funcţională nu o cunoaşte, au o explicaţie jumătate întrebare, jumătate mirare: C'est sorcier, ça? (cu diferite variaţiuni menite să spună că, dacă ţara mea e o ţară de vrăjitori şi dragoni, apoi e ţara unde vrăjitoriile merg pe dos, unde toţi sîntem ucenici idioţi ai unui sistem - magic - pe care nu ştim să îl stăpînim sau care nu se supune comenzilor noastre date cu baghete vrăjitoreşti). Cel mai mare, mai atent şi mai stresat mă urmăreşte la bancomatele cumpărăturilor geneveze cotidiene, cînd îmi introduc cardul: Fais attention, Ioana, si c'est sorcier, ta carte, elle va bloquer la machine, car la machine, c'est suisse... Nu o dată, în cotidianul mioritic, cînd am impresia că sistemul o ia razna în cele mai simple operaţiuni ale sale, le dau dreptate: avem formele occidentale, dar filmul nostru seamănă cu povestea ucenicului vrăjitor. A system gone mad, that is." Mihai Dragnea: "Cred că în viitor va trebui să ne gîndim mai mult cum ne definim apartenenţa: după Ťstrăbuni» sau după mentalităţi? Cred că ţările viitorului vor fi Ťspaţii de mentalităţi». Mă simt bine într-o ţară în care nu ştiu perfect limba, dar care îmi oferă un grad de organizare (de la regulile de circulaţie, la regulamentele Bursei) la care pot participa. Înţeleg ruptura celor care pleacă: se simt legaţi prin tradiţii de România, dar şi aparţinători ai unei alte societăţi, mai organizate. Nu sînt convins că am devenit popor/naţiune. Sîntem - cred - doar populaţie." Octav: "Cu durere în suflet o spun: România de acum este un HAOS!... din păcate societatea noastră de azi e la Urgenţă, în comă, sper că Ťdoctorii tineri, competenţi» s-o pună pe picioare!... astfel încît Mihai s-o găsească sănătoasă." P.S. Mulţumesc tuturor. Îi voi comunica lui Mihai următoarele: România e o ţară de vrăjitori, unde însă nu se întîmplă minuni... Cine poate şti de ce?!