Aşadar, statul...

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

El e de vină şi acum, iată, el e victimă. Nietzsche îl numea „cel mai rece dintre monştrii reci“. Probabil că aşa îi apărea teribilului dresor al amurgului Germania de la finele secolului al XIX-lea, recent unificată după războiul franco-prusac sub autoritatea politică a lui Bismarck. De fapt, Bismarck era un conservator realist, un om ponderat şi echilibrat, cu voce lină şi prezenţă liniştitoare. Dar maşinăria statului pusă în funcţiune de el, asociată Realpolitik-ului, putea da uşor impresia răcelii impersonale, a unui fel de imensitate implacabilă. Era, de fapt, în termeni hegelieni, obiectivitatea însăşi. Oricum, statul echilibrat şi ponderat, statul responsabil şi eficient în guvernare nu poate arăta altfel decît rece şi monstruos unui om hipersensibil şi tensionat, dominat de grandoare şi scepticism totodată, precum era Nietzsche. În România – din fericire sau din nefericire, nu sînt sigur –, experienţa statului de tip prusac din apogeul istoriei sale este cu totul necunoscută. La noi, statul nu a putut încarna niciodată obiectivitatea şi nu a putut niciodată să proiecteze naţiunea în istorie. La noi, statul poate fi şi inamic neiertător, dar şi prieten blînd şi generos. Acelaşi stat poate să te bage la puşcărie nemilos şi fără prea multe scrupule judiciare, dar poate şi să stea la o bere cu tine şi apoi să te protejeze cînd conduci maşina, băut, spre casă, în condiţiile în care tu eşti acelaşi, nici mai bun, nici mai rău, în prima sau în a doua situaţie. De aceea, la noi, statul nu e monstruos, ci feroce. Nu e absurd-kafkian, ci periculos de-a dreptul. În viziunea kafkiană, maşinăria statului macină absurd implacabil, e de neoprit. La noi, statul se porneşte şi se opreşte la comandă. Importantă, la noi, e comanda, nu procedura. Dacă comanda e corectă şi puternicul zilei dă o direcţie legitimă acţiunii statului, lucruri bune se întîmplă. Dacă e invers, atunci statul devine fără nici o problemă inamicul interesului naţional.

Statul român este un prădător încins, agitat, imprevizibil, gata să se bage peste tot, să controleze tot, să spolieze, să favorizeze şi să discrimineze. La noi, dacă ar fi să ne luăm după Hobbes, statul nu există, pentru că războiul dintre diferite segmente ale societăţii este atotcuprinzător. Se spune că cineva a suprimat la un moment dat statul. Dar poate că el nu a existat niciodată cu adevărat, poate a fost o iluzie pe care ne-am vîndut-o nouă înşine drept realitate, poate a fost un surogat, poate a fost o butaforie. Dacă instituţiile nu lucrează în sensul prezervării independenţei lor, atunci nu avem stat. Şi la noi, se vede cu atît mai pregnant în vreme de mare criză, instituţiile sînt vulnerabile – oricine pune mîna pe ele le transformă şi le subordonează fără probleme.

Este, deja, un clişeu: libertatea nu se contrapune statului, ci statului exagerat. Libertatea e suprimată deopotrivă de absenţa statului şi de prezenţa lui excesivă. Măsura, justa măsură, măsura bună este secretul oricărei fericiri. Excesivii şi apaticii nu reuşesc niciodată pînă la capăt, ratează întotdeauna. Măsura, însă, nu are reţetă. Că statul trebuie să fie prezent în economie, o ştie toată lumea. Care este măsura, însă? Sigur că nu există o reţetă, un dozaj optim dinainte ştiut. Pe de o parte, prezenţa statului în economie depinde de natura economiei, de spiritul ei. Într-o economie care nu prea dă pe-afară de elan antreprenorial şi spirit de competitivitate, o economie în care blatul se practică între competitori şi asumarea riscului este evitată programatic, statul trebuie să fie prezent într-o manieră diferită decît este bine să o facă într-o economie competitivă, plină de iniţiativă şi cu actori care se tem mai puţin de risc şi mai mult de stagnare. Dincolo de aceste date cumva permanente ale realităţii economice – căci ele vin din ceva mai profund decît economia însăşi, vin chiar din natura caracterului naţional (căci vorbim, încă, de economii naţionale, chiar dacă ne-am integrat şi ne-am globalizat) –, mai sînt şi elementele de conjunctură. Intervenţia statului este/trebuie să fie una cînd economia e în lansaj şi alta cînd e în criză. Aici, de fapt, a greşit fundamental Guvernul Tăriceanu. Nu a ştiut să gestioneze creşterea economică în folos naţional. A reacţionat nepotrivit în momente prost alese. A acţionat, cum se spune, pro-ciclic, compromiţînd, astfel, viitorul. La fel, multe reproşuri pot fi făcute şi Guvernului Boc – dar, dacă vrem să fim corecţi, trebuie să admitem că e mult mai dificil să gestionezi o criză economică (şi ce criză!, cea mai puternică de după Al Doilea Război Mondial), decît o creştere economică. Greşelile sînt mai vizibile şi mai dureroase în primul caz, iar, robi ai prezentului, oamenii nu pot accepta explicaţii care pasează răspunderea în trecutul lor, mai ales dacă acesta a fost bun.

Prin exces păcătuiesc şi comuniştii, şi libertarienii. Chiar şi liberalii. Gîndirea conservatoare este singura preocupată de măsură. Singura care pune ordine în materie, pentru că asumă clar principiul, regula: statul trebuie să tindă spre rol minimal în economie, dar şi excepţiile. Statul rămîne în economie pentru a asigura libertatea ei – aşa gîndesc conservatorii.

În România, după opinia mea, economia este profund distorsionată de prezenţa anapoda a statului. Las la o parte că statul român a dovedit cu vîrf şi îndesat în ultimii 20 de ani că e incapabil să îşi joace rolul de arbitru şi de legislator corect şi imparţial în economie. Mai mult, statul a dovedit că e incapabil să-şi protejeze interesele proprii, ca jucător pe piaţa economiei noastre. Şi, în ciuda acestor nevolnicii, vinovate în cea mai mare parte, statul rămîne cel mai influent jucător economic în România. Aud, pe la reuniunile internaţionale, că guvernele au fost învinse de pieţe. Global, poate. La nivel european, sigur. Dar în România, nici vorbă. Guvernul, prin pîrghii văzute şi nevăzute, ţine economia. Şi o influenţează cum vrea el. La noi, guvernul a învins piaţa. De multă vreme. Singura zonă de libertate economică reală este exact cea care e sub influenţa unor structuri internaţionale, mai puternice decît Guvernul României. Paradoxal, extinderea influenţei europene asupra economiei noastre nu înseamnă, ca la alţii, înrobirea unei porţiuni de economie liberă, ci eliberarea unei porţiuni de economie înrobită. Iar paradoxul deplin este că, din acest rol enorm, statul iese, pe zi ce trece, mai vlăguit şi mai lipsit de credibilitate. Astfel, statul român e cea mai spectaculoasă victimă a statului român. 

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

lidl
Lidl retrage de la vânzare toate loturile unui sortiment de napolitane contaminate cu Salmonella
Retailerul Lidl România a anunţat că retrage de la vânzare şi de la clienţi toate loturile unui sortiment de napolitane produse de Pak Rampart d.o.o, pentru că s-a constatat prezenţa Salmonella Typhimurium, potrivit unui anunţ postat joi de ANSVSA.
Dica
Dică se pregătește să plece de la FCSB. Becali a stabilit și primii jucători dați afară după umilința cu Silkeborg
FCSB s-a făcut de râs în Danemarca, 0-5 cu Silkeborg, în grupele Conference League. A fost primul succes al grupării daneze în cupele europene în ultimii 24 de ani.
avalansa 2 jpeg
Avalanșă în Himalaya: cel puțin 26 de morți
La trei zile după ce o avalanşă a surprins în Himalaya un grup de elevi ai unui institut local de alpinism, şansele de a-i gasi în viaţă pe ultimii trei dispăruţi s-au diminuat vineri, bilanţul ajungând la 26 de morţi, iar căutările au fost suspendate din cauza vremii nefavorabile, relatează AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.