Arta lui Nae

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Bun şi rău jpeg

Ultimul film al lui Nae Caranfil e pe ecrane! Se cheamă Closer to the Moon, a fost produs printr-un efort transatlantic (producătorii sînt din Statele Unite, România, Italia şi Polonia) şi are din plin toate ingredientele care dau filmelor sale acel farmec unic şi, în cele din urmă, succesul. Mă refer, mai ales, la doza de ironie picurată în personaje şi situaţii, la combinaţia fină dintre neaşteptat şi comic, la preferinţa pentru stilistica „marelui cinema“, într-o vreme a dominaţiei detaliului minimal(ist).

Ca mai toate filmele lui Nae Caranfil, şi Closer to the Moon se petrece în România, într-un timp bine definit: 1959-1960. Istoria era otrăvitoare. 1960 a fost unul dintre cei mai duri ani dintre cei 45 în care comunismul a domnit în România. La vîrful partidului comunist, lupta pentru putere, între grupul preponderent evreiesc, legat ombilical de Moscova, şi grupul preponderent românesc, zis „din închisori“, se cam terminase cu victoria celui din urmă. Mai ales după moartea lui Stalin şi după retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României (1958), comunismul din România a devenit o afacere exclusiv românească. Fusese el românesc dintotdeauna – în fond, liderul cu mînă de fier Dej, dar şi executanţi zeloşi din josul ierarhiei represiunii, precum Vişinescu ori Ficior, erau români sadea. Doar că, începînd cu anii ’60, comunismul românesc s-a impregant de naţionalism şi xenofobie. În societate, 1960 a fost anul unuia dintre ultimele valuri de represiune „stil anii ’50“; este anul procesului lotului Noica – Pillat, este anul ultimului moment de vîrf al Gulagului românesc. Ei bine, 1960 este şi anul uneia dintre cele mai stranii producţii cinematografice din istorie. În scop educativ-propagandistic, comuniştii realizează un film documentar în care reconstituie un jaf. Bizareria constă în faptul că, în această docudramă precoce, rolurile jefuitorilor sînt jucate chiar de cei care au comis jaful în realitate, după ce au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte. Cum am spune azi, jefuitorii au apariţii „cameo“ în filmul făcut despre ei. Dar nici asta nu e totul. Căci mai bizar decît decizia comuniştilor din 1960 de a face acest film a fost jaful în sine. Povestea este ştiută, deja, de toată lumea: un grup de foşti ilegalişti comunişti, răsplătiţi de regim cu funcţii importante după 1945, comit un jaf absurd în 1959. Rămîne pînă astăzi un mister de ce acei oameni au decis să se sinucidă în felul acesta – căci e clar că gestul lor de a jefui Banca Naţională a României de o sumă enormă, în 1959, nu avea nici un sens în logica obişnuită a unui jaf. Banii luaţi nu foloseau la nimic (erau neconvertibili şi puteau cumpăra doar lucruri pe care oricum jefuitorii şi le permiteau şi fără jaf, într-o piaţă 100% controlată de stat), iar fapta spectaculoasă în sine nu putea avea decît o singură consecinţă, cea pe care a şi avut-o, de altfel: condamnarea la moarte.

Nae Caranfil explorează acest mister cu instrumentarul ficţiunii. Rezultă un film excelent. Interesant este ceea ce au înţeles străinii din el. Cronica din Variety vorbeşte despre amestecul dintre tragic şi comic, dar şi despre abordarea „în absurd“ a bizarei întîmplări, iar cea din Hollywood Reporter – despre melancolia care se simte în film.  

Am văzut în toate filmele sale: la Caranfil, nimic nu este pe de-a-ntregul comic sau tragic, realitatea este un amestec instabil al celor două dimensiuni dramaturgice. Aşa stînd lucrurile, artistul este îndrituit să umble puţin la dozajul acestui amestec, pentru a-şi face mai clară teza. Pe urmele unor mari cineaşti, de la Chaplin la Billy Wilder, Caranfil este dintre cei care favorizează ponderea comicului. Măsura este, ca întotdeauna în viaţă, cel mai greu de păstrat şi în cinema. Stimularea potenţialului comic poate scăpa din mînă şi realitatea astfel prezentată devine neverosimilă. Nae Caranfil, însă, este un maestru al măsurii. Luminate din interior de capriciile comicului, anatomiile faptelor se văd mai clar. Aşa văzute, singur că cele mai multe dintre ele par absurde. Poate că aşa şi sînt, de fapt. Dar cultivarea absurdului la Caranfil este un joc de nuanţă, o coregrafie pe o coardă fină. Aici, absurdul nu este, la ca Ionesco, o prăbuşire tragică – este doar un sunet fals, dizarmonic, dizolvant într-un context amplu, solid, care are coerenţa sa.

Gustul melancoliei se simte, într-adevăr, pe tot parcursul filmului. Nu ştii bine dacă este melancolia unui cineast matur, care îşi explorează dragostea încă juvenilă pentru cinema, sau melancolia spectatorului care vede un film „vintage“, dintre acelea „cum se făceau înainte“, ori melancolia personajelor, care simt că au pierdut pentru totdeauna ce aveau mai frumos în viaţă, adică aventura luptei clandestine cu pistoale şi puşti. Poate că e un pic din fiecare...

Caranfil se teme că parte a publicului va fi iritat că vede o poveste românească vorbită în engleză. Cred, totuşi, că-şi face griji degeaba – nesemnificativi vor fi aceia care vor ridica această obiecţie. Mai importantă va fi, cred, o altă discuţie.

România este o ţară în care mentalul colectiv reţine cu titlu de mare adevăr convingerea conform căreia comunismul a fost o afacere evreiască – evreii au adus comunismul în România, iar teza istoricilor după care comunismul nu a fost, pentru România, un produs de import ranforsează convingerea. Există chiar o linie serioasă de argument antisemit contemporan în acest sens. Sigur, această convingere are virtuţi terapeutice pe care le intuim lesne. Pe de o parte, ea plasează vinovăţia pentru oroare în sarcina altora, şi, pe de altă parte, prezervă mitul fundamental al unităţii naţionale, căci discuţia cea mai comodă cînd vine vorba despre naţiune se poartă în termenii „noi, românii“ vs „ei, alogenii (evrei, unguri, ţigani, ruşi etc.)“. Filmul lui Caranfil provoacă direct această convingere. Personajele centrale ale filmului sînt vajnici comunişti, îndepărtaţi din funcţiile pe care le obţinuseră pentru că erau buni comunişti, din cauză că sînt evrei. Astfel, Closer to the Moon nu doar consolidează opera cinematografică a celui dintîi cineast român de marcă de după 1990, ci o şi îmbogăţeşte. Arta lui Nae Caranfil capătă, cu acest film, o trăsătură nouă: zguduie prejudecăţi.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.