Arta de a pierde

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Arta de a pierde jpeg

În economia unei vieți, înfrîngerile sînt mai numeroase decît izbînzile. Sigur, nu toate sînt la fel de grave sau de importante – un succes într-o încercare mare a vieții face uitate mii de nerealizări mărunte, după cum un eșec major acoperă mii de victorii de parcurs. Dar, în absolut, de mult mai multe ori pierdem decît cîștigăm. Contrar realității vieții, societatea primește numai discursurile despre succes. Și cînd pierzi, Zeitgeist-ul momentului spune că nu trebuie să admiți că pierzi, dimpotrivă, este de rigoare să-i convingi pe toți și, mai ales, pe tine însuți că, de fapt, ai cîștigat. Convertirea înfrîngerii în victorie pare ceva normal, de la sine înțeles, automat – totul e să privești înfrîngerea ca pe o victorie, totul e să repeți mantra.

De pildă, cei mai subtili jurnaliști sportivi știu că sportul este, de fapt, o mare istorie a celor învinși, cu mult mai numeroși decît învingătorii, și că mai importantă pentru tezaurul de experiență al omenirii nu este povestea campionului, ci a celor învinși de el, iar marea încercare nu este meciul în sine, ci felul în care învinșii gestionează înfrîngerea. Orice competiție, de fapt, nu alege învingătorii, ci învinșii; nu alege purtătorii de lauri, ci pe cei cărora li se repartizează povara înfrîngerii. Omenește, ei sînt importanți!

Politica, la rîndul ei, ar trebui să fie mai degrabă povestea nereușitelor decît aceea a reușitelor. Politica merge, însă, la pachet cu propaganda, adică cu o gravă și agresivă denaturare a realității, și devine, prin urmare, o stridentă poveste a succeselor nesfîrșite, deși eșecurile sînt cu mult mai numeroase. În România – țară a mediocrității, în care diferența dintre victorie și înfrîngere este infinitezimală – se adaugă întotdeauna o bună doză de caraghios; oamenii politici nu știu nici să cîștige, nici să piardă.

Și victoriile, și înfrîngerile capătă semnificații importante dacă sînt urmate de generozitate. A fi generos după ce cîștigi este un gest politic de o rară splendoare și de o uimitoare eficacitate – succesul urmat imediat de generozitate este impresionant pînă și pentru adversari. A fi generos după ce pierzi, pe de altă parte, este, aproape, un act eroic, un act de o noblețe supraomenească, în sensul că această generozitate este în răspăr cu natura umană. Cînd pierzi, mai mult decît cînd cîștigi, ai șansa să-ți depășești condiția. Politica românească, fie că e făcută de troglodiți sau de oameni cu carte, pur și simplu nu poate așa ceva: nu știe nici să piardă, nici să cîștige și, de aceea, nici nu pare a face vreo diferență între una și alta. Consolare, însă: nu doar la noi e așa.

Privind politica americană de aproape, constat că diferența de anvergură istorică, de cultură politică și de spirit dintre țările noastre nu are nici un efect cînd e vorba despre felul în care un politician pierde sau cîștigă. Și în România, măruntă și uitată, și în America, puternică și proeminentă, oamenii politici pierd la fel: penibil.

A doua zi după alegerile americane, Barack Obama a acordat un amplu interviu pentru revista Rolling Stone, devenită de ani buni un veritabil bastion al stîn­gii progresiste americane, susținătoare în toate cele a administrației actualului președinte și extrem de agresivă în campania anti-Trump. A ieșit unul dintre acele interviuri călduțe, reverențioase, în care reporterul nu vrea să pună întrebări omului de stat și nu vrea să afle nimic de la el, ci vrea să-i facă o statuie pentru că îl admiră. Există, în presă, cam trei feluri de interviuri: cele în care jurnalistul este dezlănțuit, cu de la sine sau de la alții pornire, să-l facă praf pe intervievat, indiferent de ceea ce are acesta de spus; cele în care jurnalistul vrea să afle și să înțeleagă ceva; cele în care jurnalistul îl admiră, îl susține și îl urmează ca un cățeluș pe cel intervievat. Scopul primului gen de interviu este distrugerea, scopul celui de-al doilea tip de interviu este cunoașterea, iar scopul celui de al treilea fel de interviu este statuia. Interviul din Rolling Stone este un exemplu pur al acestui din urmă gen.

Pentru presa anti-Obama și pentru oricine mai lucrează cu standardul presei independente (nu cred că mai există așa ceva pe fața pămîntului, dar să admitem că, teoretic, o asemenea poziție este posibilă), interviul la care mă refer poate părea dezgustător, o pupare entuziastă în dos. Însă nu ne folosește la nimic dacă îl judecăm în acești termeni și îl uităm rapid. Acest interviu arată, de fapt, cum pierde un om politic american. Uimitor (sau îngrijorător) de similar cu un om politic român!

Iar în sens mai larg, mi se pare că acest interviu dovedește, iarăși, ceea ce am sesizat și scris aici în recenta campanie electorală pentru Casa Albă: America începe să semene cu România. Ime­diat, de la prima lectură a interviului, frapează asemănarea dintre gîndirea politică de partid american și gîndirea politică de partid românesc. De pildă, în opinia lui Barack Obama, candidatul democrat a pierdut alegerile din două mari cauze: 1) nu a știut să comunice bine și 2) presa (FoxNews) ostilă. Păi, și la noi perdanții explică la fel înfrîngerile: ei au fost fără fisură, dar nu au comunicat prea bine propria excelență și, în plus, presa ostilă, desigur…

În privința viitorului, Obama este îngrijorat în acest interviu: el a făcut numai lucruri bune, iar republicanii le vor strica. Dar cum de vor putea să le strice? Păi, procesul profundelor schimbări obamiste necesită mai mult timp. Opt ani nu sînt suficienți. Dacă ar fi cîștigat Hillary Clinton, atunci beneficiile politicilor obamiste s-ar fi văzut, într-un interval oarecare în timpul mandatului ei. Așa, fără Clinton, tot ce a făcut Obama bine, dar nu s-a văzut încă, se va strica și, pe cale de consecință, nici nu se va mai vedea.

Dar criticile care se aud ici-colo la adresa democraților sînt ele justificate? Doar într-o singură privință, crede Obama: într-adevăr, partidul nu a fost prezent în teritoriu ca să popularizeze binele făcut, fiind ocupat cu guvernarea. Altfel, nimic nu e adevărat. De pildă, nu este adevărat că s-au pierdut locuri de muncă industriale. E adevărat, zice Obama, unele s-au pierdut, dar s-au și cîștigat multe altele, pe de altă parte. Și tot așa…

În orice caz, ideea de bază a interviului este că administrația Obama a muncit mult ca să facă atîta bine și că nu a mai avut timp să și vorbească despre asta. Mai bine te concentrezi pe muncă decît pe vorbărie – ce nobil! Rămîne în aer întrebarea: dacă tot a făcut atîta bine, cum de alegătorii nu au simțit asta, de era nevoie să li se vorbească despre cît de bine le este ca să se prindă? În orice caz, interviul președintelui american parcă era dat de un lider politic român, eventual șef de guvern, care a pierdut alegerile. Deși sînt mai răi, ceilalți au cîștigat. Cum de au cîștigat? Păi, poporul nu a aflat cît de mult bine i-am făcut, plus presa ostilă, desigur… În general, noi sîntem foarte buni, dar nu comunicăm bine.

La noi, tradiția prezentării înfrîngerii drept victorie este mai lungă. Tot comunismul a funcționat așa. Iar, mai recent, notez doar faimoasa conferință de presă de după localele de anul acesta în care Vasile Blaga ne anunța că PNL a obținut cel mai bun scor din istorie și că partidul e mîndru, savurînd recordul. Detaliul că pierduseră alegerile nu mai conta – ca în bancurile sovietice, se realizase cel mai înalt pitic din lume! Ori, mai aproape de noi, faimoasa conferință de presă a lui Dacian Cioloș, în care ni s-a spus că eșecul lamentabil al campaniei de subscripție pentru Cumințenia Pămîntului a fost, de fapt, un mare succes.

Alegerile de zilele acestea, deși sînt de departe cele mai triste de după 1990, vor consacra, și ele, numai învingători. Iar acei învingători care vor pierde o vor păți nu din cauza lor, ci din cauză că au muncit prea mult și nu au mai avut timp să comunice, plus presa ostilă…

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

soldat burkinafaso shutterstock 1839402940 jpg
Noile autorități din Burkina Faso spun că președintele înlăturat a fugit la o bază armată
Paul-Henri Sandaogo Damiba pregătește o contraofensivă, a declarat liderul grupării militare care a anunțat preluarea puterii în țară, căpitanul Ibrahim Traore.
Tragerea loto -loterie FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Reportul la Loto 6/49 depășește 2,87 milioane de euro
Reportul la categoria I a jocului Loto 6/49 de duminică depăşeşte 14,22 milioane de lei (peste 2,87 milioane de euro), iar la Noroc este în joc un report cumulat în valoare de peste 5 milioane de lei (peste un milion de euro), informează Loteria Română.
Serghei Kisliţia
Rusia, comparată cu o tumoare canceroasă de către reprezentantul Ucrainei la ONU
Reprezentantul Ucrainei la ONU, Serhii Kisliția, a comparat Rusia cu o „tumoare canceroasă” după ce s-a opus, în Consiliul de Securitate al ONU, adoptării unui proiect de rezoluție care condamnă anexarea a patru regiuni ucrainene.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.