Antilegionar? Anticomunist? Complicat. Mai bine antibăsist!

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Bun şi rău jpeg

Orice lege, chiar şi 217/2015, cea zisă „antilegionară“, face doar în subsidiar ordine în trecutul nostru. În realitate, ea se străduieşte să ordoneze prezentul. Pentru ca situaţii de genul celei căreia îi cade victimă memoria lui Mircea Vulcănescu să nu se mai repete, chiar ne stau în putere cîteva lucruri. Nu mai putem repara trecutul. Nici măcar în mintea semenilor nu prea îl mai putem limpezi. Dar, dincolo de asta, putem face ceva. 

1) Parchetul de pe lîngă ÎCCJ ar trebui să revadă sistematic toate sentinţele de condamnări politice din 1945 încoace, cu aplecare specială pe cele pronunţate pentru „crime de război“ şi infracţiuni de acest gen. Nu vă speriaţi, nu sînt multe! Nu e cine ştie ce efort instituţional. Acolo unde s-ar depista vicii judiciare grave, sentinţele ar trebui atacate prin căi extraordinare şi desfiinţate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că procesul lui Ion Antonescu, şi astăzi judecat, ar duce tot la un verdict de vinovăţie, pentru că omul, în calitate de comandant militar, a condus agresiunea armatei române într-un război al altora (chiar dacă poate fi bine apărat pentru trecerea Prutului, Antonescu e imposibil de apărat pentru trecerea Nistrului). În plus, s-ar mai putea lesne găsi şi alte capete de acuzare plauzibile împotriva lui, dacă ne gîndim la „trenurile morţii“ şi la epurarea etnică pe care a încercat-o. După cum nu mă îndoiesc că procesul lui Mircea Vulcănescu, judecat astăzi, ar avea un cu totul alt verdict final. Las la o parte că aşa ceva ar fi trebuit să facem deja, în acest ultim sfert de veac. Iar faptul că nu am putut să ne reevaluăm juridic trecutul spune un adevăr cumplit: pur şi simplu nu ne pasă de noi înşine. Totuşi, o putem face şi acum – nu e niciodată prea tîrziu să faci pace, în termeni corecţi, cu propria ta istorie. Măcar în ceea ce priveşte momentele ei sîngeroase. Abia după o asemenea revedere a sentinţelor de acest gen emise de tribunalele comuniste româneşti, o lege precum 217/2015 ar fi fost binevenită. 

2) Pe lîngă legea referitoare la interzicerea propagării ideilor fasciste/legionare şi a cultului „eroilor“ acestui gen de mişcări, ar trebui să se facă un proiect similar şi pentru interzicerea propagării ideilor comuniste şi a cultului celor care au slujit comunismul în România. Că nu am fost în stare de lustraţie, pot accepta. Că, liberi fiind, românii i-au votat masiv pe foştii comunişti şi pe ereticii lor agiornaţi, îmi pot explica. Dar că nu sîntem în stare să spunem răspicat, prin lege, că nu putem accepta, ca societate, să mai auzim elogii la adresa marilor criminali, asta mi-e greu să înţeleg. Primul pas a fost făcut. În decembrie 2006, preşedintele României a condamnat comunismul. Vă mai amintiţi cum arăta atunci Parlamentul? PSD a boicotat şedinţa. PRM, cu Vadim în frunte, a sabotat-o din toate puterile, urlînd şi ameninţînd pe vorbitor, dar şi pe invitaţi din public. PNL a înghiţit cu noduri. De ce? Simplu. Pentru că o făcea Băsescu. Trebuie spus că raportarea noastră la acel episod dovedeşte pe deplin cît de mult te poate idiotiza politica. Da, o spun deschis, cu riscul să supăr cîţiva amici, este o idioţenie să conteşti condamnarea comunismului din 2006 pentru că nu-l mai suporţi pe Băsescu cinci sau şase ani mai tîrziu. La români, mînjirea trebuie să fie totală. Dacă un om a făcut ceva ce nu-ţi convine la un moment dat, trebuie să investeşti toată energia ca să umpli de noroi tot, dar absolut tot ce a făcut acel om de cînd s-a născut. Aşa ajungem la cazul extrem, absolut patologic, al Antenei 3, postul TV cel mai urmărit, care, din ură de Băsescu, a ajuns să spună, de pildă, că omul este pro-rus, pro-comunist/pro-securist şi protejează corupţii. Totul arată că, măcar în aceste privinţe, Băsescu a dus lucrurile mai departe ca nimeni altul exact în direcţiile opuse. Dar nu contează. Ura este un sentiment integral. Ura cere exclusivitate. Ura se dovedeşte în clubul celor care urăsc, aşa cum onoarea se dovedeşte în clubul celor care au onoare. Iar proba constă în ardoarea cu care eşti în stare să dovedeşti că, absolut în fiecare secundă a vieţii lui, omul este abject şi că acele lucruri bune pe care pare că le-a făcut, de fapt, nu sînt bune. Că, de cîte ori a făcut ceva bine, de fapt, a făcut invers şi de cîte ori a făcut ceva rău, de fapt, e chiar aşa. Îmi amintesc bine că i s-a reproşat lui Băsescu vehement că, după ce a condamnat comunismul, n-a mai făcut nimic în această direcţie, ba chiar că şi acea condamnare a fost cu cîntec, făcută „împotriva inimii“, doar aşa, de ochii lumii. Bun, Băsescu nu mai este. Se mai aude vreun piuit de anticomunist care cere actualului preşedinte să facă ceva în această privinţă? Ce vreau să spun este că sîntem, ca societate, atît de slabi încît nici măcar nu sîntem în stare să punem la locul lui, în istorie, comunismul care ne-a devastat. Ne-a ucis, ne-a înfometat, ne-a îndobitocit, ne-a minţit, dar nu sîntem siguri dacă a fost chiar aşa de rău! 

Este corect să menţionez că reticenţa aiuritoare de a condamna comunismul din toţi rărunchii, aşa cum o facem cu nazismul/fascismul, nu este doar „un malaise roumain“ – toată Europa simte la fel. După părerea mea, cauza nu constă într-o atractivitate anume a ideilor comuniste, ci în conştiinţa culpei. Cînd comunismul a rezistat în jumătate din Europa vreme de două generaţii, cei care au dormit în pat cu el, atît din Est, cît şi din Vest, sînt atît de mulţi încît conştiinţa culpei este generalizată. Şi, după cum ştim, conştiinţa culpei are efect paralizant. Nu-i aşa că, după ce toţi ne-am împrietenit cu răul mai mult sau mai puţin, e preferabil să spunem că răul nu a fost chiar aşa de mare? În plus, pe la margine, devine cool să lucrezi la îmbunătăţirea imaginii comunismului. Aşadar, nu ne putem aştepta la vreun efort colectiv de limpezire a trecutului în societatea românească. Dar putem, măcar, pretinde elitelor noastre judiciare, pe de o parte, şi elitelor noastre politice, pe de altă parte, să încerce ele limpezirea prezentului. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Roger Waters FOTO EPA EFE jpg
Roger Waters, scrisoare deschisă către Putin: „Dacă vrei asta, du-te dracului!”
Roger Waters, co-fondatorul trupei Pink Floyd, i-a adresat o scrisoare deschisă președintelui rus Vladimir Putin, în care îl îndeamnă să se angajeze la o încetare a focului și la o înțelegere diplomatică pentru a pune capăt actualui război în Ucraina.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
accident motilor buun jpeg
Bogdan Lazăr, tânărul mort în accidentul de la Cluj, își pierduse banii la jocuri
Accidentul teribil care a avut loc la Cluj-Napoca i-a marcat pe cei care au văzut imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Șoferul BMW-ului, un tânăr de 25 de ani, s-a făcut praf cu tot cu mașină.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.