Anticomuniști și anti-anticomuniști

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Ca să fiu mai bine înţeles, aş începe cu o mărturisire. Am trăit primii 20 de ani din viaţă sub comunism. Am apucat, deci, să văd şi să înţeleg ceva din lumea care mă înconjura. Anturajul familiei mele era format din oameni simpli, obişnuiţi, fără biografii trepidante, fără trecut tumultuos şi, aveam să înţeleg mai tîrziu, fără mare viitor. Oameni ca mai toţi cei de atunci. Nu erau nici activişti de partid, nici securişti, nici directori. Nu erau nici savanţi, nici analfabeţi. Absolut toţi îl înjurau pe Nicolae Ceauşescu şi îi doreau sfîrşitul. N-am întîlnit pe nimeni în anturajul primei mele tinereţi care să-l apere pe Ceauşescu. Nici măcar amintirea celebrului discurs de la invadarea Cehoslovaciei nu-l mai salva. Mulţi dintre cei pe care îi cunoşteam îl urau pur şi simplu. Absolut toţi ascultau „Europa Liberă“ şi considerau postul de radio de la München drept cea mai credibilă sursă de informaţii. Propaganda menită să denigreze „Europa Liberă“ nu prindea deloc. Însă nici unul dintre cei alături de care am crescut în acel cartier ploieştean de blocuri, care se întinde, leneş, de-o parte şi de alta a străzii care întotdeauna s-a numit „Democraţiei“, nu era anticomunist. După cum nu erau nici comunişti. Forma lor de normalitate era să se ţină departe de politică. 

Pînă şi înjurarea lui Ceauşescu era, mai degrabă, o formă de dezacord prin distanţare de el, decît una de protest propriu-zis, politic ori civic. Anticomunişti am cunoscut mai tîrziu. Sînt convins că cei mai mulţi dintre cei de vîrsta mea pot depune mărturii identice. Anticomunismul a devenit vizibil, pentru noi, după comunism. Sigur, anticomunismul eroic a fost cel anterior anului 1989 şi puţinii care l-au împărtăşit şi promovat merită, cu adevărat, loc în Panteonul naţional. După 1989, anticomunismul a încetat să fie eroic şi a devenit civic. A devenit, cred, o datorie tocmai pentru că nu mai aducea cu sine riscuri uriaşe, era la îndemîna conştiinţei oricui. Prin urmare, anticomuniştii de după 1989 merită şi ei respectul nostru. Mă grăbesc imediat să spun că anticomunismul nu-şi pierde deloc relevanţa în lipsa comunismului, aşa cum antinazismul nu-şi pierde deloc relevanţa într-un context politic lipsit de regimuri naziste. 

De la două doamne, Hannah Arendt şi Monica Lovinescu, am învăţat că antitotalitarismul ţine, în profund, de ceea ce se cheamă bun-simţ. Cum anticomunismul este o specie a antitotalitarismului, cred că a fi anticomunist este ceva de bun-simţ, ca un fel de regulă de minimă igienă a cetăţeanului – să fii anticomunist mi se pare că provine din acelaşi set de reguli cu cele pe care copiii le învaţă de la părinţi în primii ani de viaţă conştientă: să se spele pe mîini înainte de masă şi pe dinţi dimineaţa şi seara cel puţin, să se îmbrace în haine curate, să nu mănînce de pe jos etc. Prin urmare, nu sînt de acord nici cu cei care cred că anticomunismul este o ticăloşie şi nici cu cei care cred că anticomunismul este o virtute. Şi mai adaug aici o vorbă a marelui Ronald Reagan: oamenii din ţările libere nu trebuie să uite nici o clipă că extincţia libertăţii de care se bucură este, mereu, la doar o generaţie distanţă. Iată de ce e aproape necesar să fii anticomunist fără oprire şi în orice context politic. Poţi fi, desigur, apolitic. Sînt oameni – cu cît mai mulţi cu atît mai bine, cred – care nu vor să aibă de-a face cu politica, nu-i interesează şi nu vor să ştie de ea. Pînă şi aceştia sînt, involuntar desigur, anti-comunişti, pentru că dezideratul comunist este exact contrariul: adică o societate 100% politizată, cu toţi cetăţenii membri ai unicului partid sau ai structurilor aservite partidului. Şi ei trebuie protejaţi şi salutaţi ca dovezi vii ale normalităţii, iar normalitatea este, pentru orice proiect totalitar, duşmanul însuşi. 

La noi, după 1990, anticomunismul a explodat pur şi simplu. Cauzele sînt la îndemîna oricui, nu insist. După un timp, anticomunismul a început să nu mai placă unor spirite subtile. Părea a fi purtat înainte de o gaşcă descreierată, isterică şi iacobină, care făcea exact ceea ce făceau comuniştii cei mai fanatici, dar cu semn schimbat. Tot cam atunci, au început să revină în ţară primii intelectuali cu stagii solide de educaţie în universităţile europene şi americane. A apărut, timid şi infantil, dar sensibil şi detectabil imediat, noul trend leftist. Pe de o parte, mediile universitare pe care le frecventaseră şi, pe de altă parte, brutalitatea capitalismului autohton – de fapt, un ersatz burtos şi hrăpăreţ, corupt pînă în măduva oaselor, care nu avea nimic în comun nici măcar cu faza marxist zisă „sălbatică“ a capitalismului – le-a îndreptăţit alunecarea spre stînga. Problema celor care au decis să poarte în spaţiul public românesc ideile stîngii este că nu au avut niciodată un partid politic românesc cu care să defileze fără ruşine. 

Ceea ce le oferea şi le oferă stînga politică era exact ceea ce ei detestă. Ca orice nouă falangă, şi aceşti oameni au început prin a se defini în diferenţă cu establishment-ul intelectual local. Printre multele trăsături ale curentului majoritar care nu le plac acestor tineri lefty este anticomunismul. Sincer, n-am înţeles încă de ce, pentru că mi-e greu să cred că ei ar dori vreo clipă reinstaurarea dictaturii roşii în România, indiferent că vorbim de variantele Pauker, Dej sau Ceauşescu. Dimpotrivă, cred că, dacă e nevoie de un punct comun pentru intelectualii de dreapta sau de stînga de la noi, acesta ar putea fi exact atitudinea anticomunistă. Dar, din cîte văd, nu de puncte comune e nevoie, ci de diferenţe.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.