Antamînd hectare, roluri, fotbalişti…

Printre atîtea anglicisme la modă, victime ale uzului şi abuzului, se mai strecoară şi cîte un franţuzism folosit cu insistenţă şi cu prea mare dezinvoltură: precum verbul

(pentru a cărui semnalare, într-o scrisoare către redacţie, îi mulţumesc domnului Alexandru Sterescu), pîndit de un risc serios de „diluare“ semantică. Cuvîntul reproduce cu fidelitate aproximativă, în pronunţie şi în scris, rostirea originalului – a verbului francez

. Nu e un împrumut nou: apărea, sporadic, în texte juridic-administrative din secolul al XIX-lea (de exemplu, în

Bucureşti, 1876: „

negocieri cu Francia, Italia şi Grecia“); în 1947, în

Iorgu Iordan îl trecea într-o listă de neologisme cu statut încă incert (alături de

etc.). Cuvîntul a fost ocolit de dicţionarele noastre generale, fiind probabil simţit ca un franţuzism preţios, neasimilat de masa vocabularului comun; a fost înregistrat doar în ultimele decenii, de unele dicţionare de neologisme şi cuvinte recente. 

Verbul francez

are mai multe sensuri, unele predominant concrete – „a tăia (din ceva), a începe să se consume, a diminua, a altera, a afecta“, precum şi un sens figurat şi abstract – „a începe“, folosit mai ales în legătură cu acţiunile, discuţiile, negocierile etc. În Vocabularul francez-român publicat în 1840-1841 de P. Poenaru, F. Aaron şi G. Hill,

primea explicaţii bogate, pentru toate sensurile sale: „a tăia, a crăpa, a sfîşia, a rupe puţintel“; „a călca drepturile cuiva“, „a începe a se îndeletnici cu ceva“ etc. În

(Bucureşti, 1881),

era folosit cu sensul concret „deteriorat“: „suporţi superiori ai cupolelor sînt

pe une locuri“. Alte accepţii ale termenului par a se fi păstrat mai bine în limbajul juridic. În limbajul cult nespecializat, dar caracterizat de o anume preţiozitate, româna a preferat sensul

„cancelarul Angela Merkel a

ieri primele discuţii cu…“ (

) etc. 

În spaţiul public actual, cuvîntul apare însă în contexte neobişnuite şi cu alte sensuri decît cele explicabile etimologic: ca sinonim pentru

două localuri pentru nunta visurilor ei, dar a rămas fără mire!“ (

); „nimeni nu

un fotograf pe 1000 de euro fără un contract“ (

); „Cabral şi-

o lună de miere exotică“ (

); „Christian Bale

roluri în noile filme din seriile «Batman» şi «Terminator» (…). Actorul american Christian Bale va fi protagonistul noilor filme din seriile «Batman» şi «Terminator»“ (

). George Volceanov a înregistrat acest uz (cu sensul „a aranja, a pune la cale“) în dicţionarul său de argou şi limbaj familiar, considerîndu-l ca aparţinînd jargonului publicistic. Verbul se referă la evenimente şi situaţii viitoare, dar le prezintă ca pe nişte certitudini: „Meme Stoica: «Titlul e

» (…) Meciul de la Craiova este capital cel puţin în privinţa luptei pentru locul doi. Locul întîi este

“ (

); uneori pare să însemne pur şi simplu „a contracta“:

80 de hectare de teren agricol: «Cei care investesc astăzi în agricultură vor avea profituri foarte frumoase»“ (

); „investitorii chinezi

soia în valoare de 2,3 miliarde de euro“ (

). Exemple precum cele de mai sus suferă în primul rînd de imprecizie, fiind aproape imposibil de înţeles corect în afara contextului. 

Modificarea semantică a apărut în uz, foarte probabil, nu din nevoi de desemnare precisă sau din raţiuni expresive, ci din neglijenţă şi din necunoaşterea termenului şi a originii sale. E posibil să se fi pornit de la situaţii în care era vorba despre discuţii şi negocieri, deducîndu-se din context că acestea au dus la stabilirea unor acorduri; astfel, trecerea s-a putut produce prin metonimie (alunecare de la cauză la efect, de la începutul discuţiilor către realizarea contractului). Se vorbeşte adesea de

în articolele sportive, cu un salt semantic de la discuţiile preliminare la subiectul însuşi al negocierii: „Cu

Petrolul pregăteşte, în secret, şi aducerea lui Chivu“ (

); „omul ia de bună promisiunea şi

“ (

). Exemplele cele mai aberante intră cu totul în contradicţie cu sensul iniţial şi curent al cuvîntului: „senzaţia mea este că avem de-a face cu un proces politic şi că este

“ (

); „relaţia ei cu un tată celebru şi

(

). 

Modificarea semantică produsă de uzul actual al verbului

nu mi se pare dezirabilă şi nici măcar tolerabilă. Desigur, schimbări de sens apar în mod inevitabil în istoria unei limbi. O reacţie de respingere e totuşi firească atunci cînd inovaţiile nu sînt necesare (adăugîndu-se unui şir deja existent de sinonime), cînd afectează cuvinte rare, al căror uz presupune o anume cultură – şi mai ales cînd produc confuzii, perplexităţi şi contrasensuri ridicole. 

Limbaj şi politică

101 cuvinte argotice