Aniversări

Două aniversări la începutul lui noiembrie: pe 7 - 90 de ani de la victoria Revoluţiei ruse; pe 9 - 18 ani de la dărîmarea Zidului din Berlin, ceea ce ar putea însemna şi ziua în care Revoluţia rusă şi-a încheiat cariera mondială. Pe vremea URSS, 7 noiembrie era cea mai importantă sărbătoare oficială: liderii, la o tribună din Piaţa Roşie, lîngă mausoleul lui Lenin, sub conducerea căruia s-a materializat victoria, primeau parada militară şi omagiile civililor. Fastul a dispărut, nu şi memoria festivităţilor şi a semnificaţiilor lor. Preşedintele de azi al Rusiei a instituit la începutul lui noiembrie o nouă sărbătoare: Ziua unităţii naţionale, menită să marcheze dorinţa Rusiei de a-şi demonstra forţa, de a redeveni cea de-a doua superputere de care depinde politica mondială. Anul acesta, unitatea naţională s-a manifestat printr-o diversitate, probabil, dincolo de ce-şi doreau organizatorii. Mii de neonazişti ruşi au mărşăluit pe străzile capitalei, cu lozinci: "Rusia aparţine ruşilor", "Pentru o naţiune rusă slavă", naţiune care, aşa cum afirma unul dintre organizatorii demonstraţiei, student la ştiinţe economice, e alcătuită din "noi, ruşii de rasă albă, cei din Caucaz, din Cecenia, din Daghestan, să stea deoparte". Unii demonstranţi erau îmbrăcaţi cu mantale negre, încălcaţi cu cizme militare, afişau banderole cu zvastică şi alte însemne SS. După patru ore, s-a desfăşurat, aproximativ pe acelaşi itinerar moscovit, marşul "Uniunii populare". Manifestanţii sînt adepţi ai fascismului revoluţionar, mai puţin rasist, lozincile sînt antiamericane şi antieuropene. Formaţiunea politică are şi o faţă oficială: deputaţi aleşi sub alte etichete s-au înscris în acest partid, al cărui şef este vicepreşedintele Dumei, Serghei Baburin. Comuniştii au marcat şi ei printr-o festivitate cea de-a 90-a aniversare a Revoluţiei: o masă destul de impresionantă, reunindu-i pe cei care regretă trecutul cu cei care cred în viitorul comunismului, s-a strîns în încăpătoarea Casă a sindicatelor: "Fără idealurile lui Octombrie, fără respectul pentru muncă, pentru individ şi pentru demnitatea lui, pentru dreptate, pentru prietenia între popoare, planeta nu va putea depăşi dificila situaţie de acum" - a afirmat Ghenadii Ziuganov, după ce masele au intonat imnul revoluţionar "Internaţionala". Revoluţia din octombrie se sărbătoreşte în noiembrie, pentru că între timp s-a trecut la alt calendar, iar în ceea ce priveşte respectul pentru idealurile clamate de Ziuganov, ele trebuie căutate oriunde în altă parte în afara Rusiei postrevoluţionare. Ziuganov a amintit şi cea mai mare înfăptuire a statului sovietic: victoria împotriva fascismului. Nu-i observase sau nu a vrut să-i observe pe manifestanţii cu zvastica. Sondajele sugerează că la alegerile pentru Duma din decembrie, comuniştii vor fi - după partidul "Rusia unită" în fruntea căruia se află Putin - cel de-al doilea partid cu reprezentare parlamentară. Şi întrucît forţele democratice sînt extrem de divizate, nu e imposibil ca în viitorul parlament comuniştii să reprezinte - doar ei - opoziţia. Exasperaţi de inegalităţile provocate de privatizări, comuniştii acceptă politica externă de mare putere, dusă de Putin, dar sînt profund nemulţumiţi de prezenţa oligarhilor, de calitatea învăţămîntului şi a asistenţei medicale. Dacă la Moscova (şi nu numai) imaginea soldaţilor revoluţionari din 1917 mai poate coagula vocaţii politice, la Berlin, rămăşiţele Zidului, evocare a momentului revoluţionar din 1989, şi-au pierdut semnificaţia, tinerii ascultă plictisiţi povestirile adulţilor. Dacă în Rusia mai există oameni care sînt gata oricînd să-şi ia dorinţele drept realitate, în Germania unificată realitatea a înlocuit elanul proiecţiilor. Identitatea a rămas o problemă importantă: imediat după unificare, 82% dintre germani îi considerau pe cei din Est "altfel" decît pe cei din Vest; acum cifra a scăzut la 67%, dar e încă semnificativă. Deşi realizează că părinţii lor au dus-o greu sub regimul comunist, "tinerii privesc prin lentile roz trecutul republicii populare... şi e păcat - spun ei - că n-a rămas nimic din lucrurile cu care te puteai mîndri în Germania de Est" (Der Spiegel, 9 noiembrie). Oamenii sînt mai uşor de înregimentat politic prin promisiunea viitorului, decît de dragul asezonării prezentului, adevăr sesizat de propagandistul ideilor de glasnost şi perestroika, Mihail Gorbaciov, a cărui poză poate fi văzută în revistele serioase, într-o reclamă pentru produsele Louis Vuitton.