Amintire cu Tony Judt

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Tony Judt a murit. De cîţiva ani era prizonierul unei boli teribile, care, ca orice boală teribilă, are două nume: unul înspăimîntător, scleroză laterală amiotrofică, şi altul blînd şi misterios, boala lui Lou Gehrig. Cînd a aflat diagnosticul, în septembrie 2008, a ştiut că va fi, în cele din urmă, învins. În ultimii doi ani, a publicat mici confesiuni despre starea sa şi despre evoluţia implacabilă a bolii. Ca şi cărţile ori articolele lui, dedicate mai ales istoriei recente, aceste confesiuni frapează prin luciditate. 

Cu siguranţă, mulţi îi vor evoca în aceste zile scrierile şi profesoratul, traseul intelectual şi precizia rece a ideilor sale. Aici, voi reaminti un text publicat de el în noiembrie 2001 într-o prestigioasă revistă new-yorkeză, intitulat „România la fundul grămezii“. Contextul era interesant. La Bucureşti, tocmai se instalase confortabil în fotolii regimul Iliescu – Năstase. Articolul arunca o lumină clară, nemiloasă, asupra acelei Românii ajunsă la momentul alegerii între Ion Iliescu şi C.V. Tudor şi nu avea cuvinte măgulitoare pentru noii-vechi conducători ai ţării. Problema centrală a articolului era legată de chestiunea mereu sensibilă a antisemitismului românesc – cît a fost şi cum a fost, cît mai este şi cum mai este. Dar textul vorbea şi despre problemele generale ale societăţii noastre de atunci, nu prea diferite de cele de azi: economie slabă, clasă politică etern dezamăgitoare, perspectivă ceţoasă, civism debil etc. Dacă bine îmi amintesc, textul a apărut cu puţin înaintea unei vizite a dlui Adrian Năstase la Washington, vizită în care liderul maxim de atunci spera să recucerească bunăvoinţa unei administraţii americane cam sceptice în privinţa evoluţiei politice a României, care, după alegerile din 2000, părea că se întoarce la neocomunismul iliescian. Articolul a produs nervozitate şi la Bucureşti şi la Ambasada noastră de la Washington. Finalul acelui text era alcătuit din două citate, care arată drama plasării României între potenţial şi neşansă. Primul citat: „Două generaţii de pace şi guvernare curată pot face din România un paradis pămîntesc“ (R.W. Seton-Watson). Al doilea: „Unele ţări sînt binecuvîntate cu un fel de graţie: totul le iese, chiar şi neşansele, chiar şi dezastrele. Dar există şi altele cărora nimic nu le iese, iar momentele lor de triumf nu sînt altceva decît eşecuri. De cîte ori încearcă să se afirme şi să facă un pas înainte, ceva ca o soartă externă intervine, le rupe elanul şi le întoarce în punctul de unde au plecat“ (E. Cioran). 

Recitirea acestui articol îmi aduce aminte de frămîntările prin care societatea noastră trecea acum 10 ani. Simţeam, revoltaţi, o inadecvare la Uniunea Europeană şi ştiam, alarmaţi, că la fel simt şi mulţi decidenţi din Uniune, dar ştiam bine că euro-aderarea este singura cale de a ieşi dintr-o periculoasă marginalitate istorică şi geopolitică. Eram iritaţi de aparentul lor refuz de a ne primi, dar ceva ne spunea că au dreptate: eram încă departe de standardele cerute oricărui membru nou. Între timp, istoria a curs favorabil nouă, în siajul acelui tragic 11 septembrie. 

Revenind la articolul lui Tony Judt, mai există o mică întîmplare pe care nu mulţi o cunosc. Pentru că nu multă lume îl cunoaşte pe Radu Stan. Antreprenor american cu serios avînt în anii de început ai mileniului, Radu era profund legat de România. Se născuse aici şi emigrase cu familia sa în America la sfîrşitul anilor ’70, cînd abia împlinise 10 ani. Revenise în România după 1990 şi constatase cu bucurie că se simte foarte bine în ţara lui natală. Vizita România de cîte ori putea, în orice caz cel puţin o dată pe an. De fiecare dată, revenirea în America, la casa lui şi la afacerile lui, era însoţită de o lungă dîră nostalgică. În 2001, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a venit în România. Fremăta de nerăbdarea de a fi din nou printre vechii săi prieteni din copilărie, acum oameni în toată firea, dar care nu îşi pierduseră bucuria uşor bezmetică de a trăi valah. Cu puţine ore înainte de a se urca în avion spre Bucureşti, ne-am întîlnit pentru urările de rigoare (urma să ne mai revedem în 2002, după sărbători) şi, cu această ocazie, i-am dat articolul lui Tony Judt. Nu ştiu de ce. Sigur, nu vroiam să-i stric bucuria revederii ţării natale. Cu atît mai mult cu cît Radu nu avea nici cel mai mic interes pentru politica dîmboviţeană. Cînd ne-am revăzut, mi l-a dat înapoi. I-am spus, surprins, că nu îl aşteptasem înapoi. I-l dădusem ca o lectură pentru zbor şi eram sigur că, la aterizare, după ce-l va fi citit, îl va abandona în avion. Totuşi, mi l-a înapoiat cu un aer sumbru. A mormăit ceva cînd mi-a returnat textul, apoi am vorbit de una, de alta. După un timp, Radu mă întreabă: „De ce consideră Tony Judt că prezenţa căruţelor pe şosele este dovada unei înapoieri? Dacă asemenea vehicule nu se pot vedea în America sau în Europa de Vest înseamnă că ele dovedesc înapoiere?“. Am răspuns, imediat, că şi mie, român din România, mi se pare că atelajul tradiţional, cu toate rudimentele sale, folosit în continuare în economia gospodăriei, este un semn de înapoiere. Radu a privit melancolic în gol, pe lîngă umărul meu. „Şi totuşi, nu e aşa...“

Fiecare om are cîte o amintire privată în legătură cu un anumit text pe care îl citeşte. Aceasta este amintirea mea despre „România la fundul grămezii“. Sigur, ea e foarte diferită de amintirea pe care acest text i-o poate trezi, eventual, dlui Adrian Năstase.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.