Amestecate. Din jurnal

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* După articolul meu de săptămîna trecută, în care citam ample pasaje dintr-o conversaţie a lui Socrate despre acea specie de lider pe care credem că am descoperit-o noi şi o numim "manager", maestrul Cosaşu îmi spune că, dacă ceva ce se petrece în jurul nostru nu există în Shakespeare sau în Balzac înseamnă că nu i-am citit cu atenţie. Satisfacţia imensă cu care unii ca noi descoperă că nimic din ceea ce se întîmplă nu este cu adevărat nou, că toate problemele omului de azi, absolut toate, fără rest, se găsesc în Shakespeare sau în Balzac - după vorba maestrului - sau şi mai departe, la antici, după opinia mea, nu e de bun augur. Ar fi trebuit să ne deprime o asemenea descoperire. Să devenim mizantropi - pentru că fiinţa umană e plictisitoare şi redundantă - sau pesimişti - pentru că o istorie atît de îndelungată şi de luxuriantă a unei fiinţe atît de limitate nu are sens - sau chiar nihilişti. Dar, nu. Nouă ne place. Ne produce o imensă bucurie să constatăm că nimic nu e nou sub soare, să identificăm personajul literar, situaţia epică sau gîndul deja formulat de secole pentru orice se petrece acum lîngă noi. Ah, să te uiţi la dl Tăriceanu şi să poţi evoca vreun personaj din Shakespeare, să iei o vorbă a dlui Boc şi să o pui în umbra unui mare gînd socratic sau să poţi anticipa, cu referinţa bibliografică de rigoare, cum se termină cîte o înfruntare de pe scena zilei - ce satisfacţie! Să constaţi că nimic nu-i nou şi că nici măcar această constatare nu e nouă, vezi Biblia, Eminescu şi varii alte surse. Ciudată satisfacţie! * De ceva vreme mă preocupă tema trădării. Pot identifica precis momentul în care am început să mă gîndesc, serios şi repetat, la trădare. Acum puţine luni, urmăream cu pasiune ardentă, ca oricare, politica. Am asistat, astfel, la marea greşeală politică a dlui Tăriceanu, eliminarea PD din Guvern. Atunci, PD a început să acuze PNL de trădare. Că a trădat programul Alianţei D.A., că a trădat electoratul, că a trădat parteneriate şi principii. Mi-am adus aminte de o frază a lui T.S. Eliot: "Ultima mare tentaţie este cea mai mare trădare: să faci fapte bune din motive greşite". Nu mai ştiu unde am citit asta, dar mi-a rămas în cap. M-a urmărit şi m-a predispus să urmăresc atent argumentele PD. Apărarea celor de la PNL a fost palidă, faţă de virulenţa acuzei. Poate că au conştiinţa culpei. Oricum, reţin că o mare trădare este întotdeauna tentantă. E greu să te lupţi cu ea, e greu să rezişti tentaţiei de a trăda. Nu pot să nu mă gîndesc, în context, la irepresibila atracţie intelectuală pe care figura lui Iuda Iscariotul, murind ca un martir pentru că a trebuit să trădeze ca semn al fidelităţii supreme faţă de Învăţător, a exercitat-o asupra intelectualilor din toate vremurile. Omul flirtează cu trădarea şi are, adesea, voluptatea de a o săruta pe buze cînd nu-l vede nimeni. Plăcerea acestui sărut, vinovată dar acaparatoare, tulbură rasa mea. * Excelent reportaj în The New York Times (28 mai). Sergentul David Safstrom este un bun american. Se află pentru a treia oară în Irak şi execută misiuni de luptă în Bagdad. În 2003 a fost la Mosul şi se simţea extraordinar. Simţea că transformă oraşul într-un loc mai bun. Nu existau violenţe sectare, Saddam căzuse, iar americanii urmăreau pe cei răi. Era un sentiment extraordinar. Dar acum simte cu totul altceva. Totul s-a schimbat în februarie, cînd camarazii săi au ucis un om care pregătea la marginea drumului o bombă. Au găsit asupra cadavrului acte din care rezulta că este militar al armatei irakiene. Şi atunci sergentul Safstrom s-a gîndit: "Ce Dumnezeu căutăm noi aici? Noi îi ajutăm pe cei care vor să ne omoare. Ziua îi antrenăm şi îi înarmăm noi, iar noaptea vin împotriva noastră". Alta. Pe 29 februarie, una dintre unităţile Delta au acţionat în zona Al Sadr ca urmare a unor informaţii din interiorul gherilelor irakiene. Au găsit acolo baricade şi s-a deschis focul. A urmat un schimb de focuri de mai bine de două ore - război în toată regula. Sergentul O’Flarity a participat direct la acţiune din Humvee-ul său, pe care l-a condus pe străzi abandonate, printre puncte de control ale armatei şi poliţiei irakiene, părăsite în grabă. La un moment dat, s-a tras intens asupra vehiculului său, dar, slavă Domnului, gloanţele nu au putut penetra blindajul. El a ripostat. În total, se pare că americanii au înfruntat un grup de 60 de insurgenţi. La sfîrşit, printre cadavrele irakienilor, au fost identificate cel puţin două aparţinînd forţelor irakiene antrenate de americani. Sergentul Griffin, şi el membru al trupelor Delta, a salvat vieţile a zeci de camarazi, cînd a decis oprirea convoiului pe care îl conducea după ce a sesizat, prin binoclu, la marginea drumului, ceva bine camuflat. Era o imensă încărcătură de explozibil care îi aştepta. Partea deprimantă era că această bombă amorsată se afla la doar cîţiva paşi de un punct de observare irakian inexplicabil părăsit la acel moment. Irakienii nu au putut explica deloc americanilor cum de bomba se afla camuflată şi amorsată la cîţiva paşi de punctul de control şi cum de soldaţii irakieni nu erau acolo unde ar fi trebuit să fie. Asemenea poveşti sînt tot mai des raportate de soldaţii americani al căror moral, din cîte se pare, scade... * Unde trebuie să se oprească loialitatea, dacă trebuie să se oprească undeva? Cînd intră în coliziune cu o loialitate şi mai puternică, ar spune mulţi. Atunci, nu e vorba despre trădare, căci abandonezi pentru a fi totuşi loial. Sau cînd loialitatea se întoarce împotriva ta. Sîntem în aceeaşi situaţie, căci astfel loialitatea faţă de tine însuţi, care se prezumă că e normal să fie cea mai puternică, se cere păstrată. Acesta este, de regulă, alibiul moral al trădătorului. Mă gîndesc dacă putem extinde analiza aceasta în politică şi îmi dau seama că nu. Dacă valorile supreme ale politicii sînt compromisul, adaptabilitatea şi inteligenţa flexibilă, atunci e imposibil să vorbeşti despre trădare, căci binomul loialitate-trădare face parte din categoria grea a eticii, acolo unde politica nu are acces. În general, ducerea categoriilor moralei în politică e foarte periculoasă. Pe cît de tentantă (ştiu ce spun, căci eu însumi cad adesea pradă acestei tentaţii), pe atît de incorectă. Politicienii sînt oameni amorali pe care noi, ceilalţi, nu trebuie să îi lăsăm să devină imorali. Atîta doar.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.