Ameninţarea libertăţii presei în Europa

– interviu cu Nils MUIZNIEKS, comisarul Consiliului European pentru Drepturile Omului –

Conform comisarului Consiliului European pentru Drepturile Omului, Nils Muiznieks, tipare îngrijorătoare erodează libertatea presei în Europa. Libertatea presei este un drept consacrat în articolul 19 al Declaraţiei Universale pentru Drepturile Omului, dar în multe cazuri este aproape imposibil de pus în practică. 

Sînt, într-adevăr, asemenea cazuri dificile în Europa?

Da. Există, într-adevăr în Europa tipare îngrijorătoare care erodează libertatea presei iar jurnalişti, fotografi şi cameramani sînt ucişi, întemniţaţi, ameninţaţi sau acţionaţi în instanţă. 

Printre cele mai întîlnite ameninţări la adresa presei în Europa întîlnim violenţa forţelor de ordine contra jurnaliştilor prezenţi la demonstraţii. Exemplul cel mai grăitor îl întîlnim în Turcia, în timpul evenimentelor din Parcul Gezi, din Istanbul, cînd poliţia a folosit forţa în exces contra demonstranţilor şi a jurnaliştilor, rănindu-i sau stricîndu-le echipamentele. 

De asemenea, în Bosnia, cîţiva jurnalişti şi cameramani TV care relatau demonstraţiile contra corupţiei şi măsurilor de austeritate au fost bruscaţi într-un mod violent de către poliţie. 

Această chestiune este o problemă care vizează, de asemenea, şi ţările membre ale Uniunii Europene. La sfîrşitul lunii martie, de exemplu, cîţiva jurnalişti şi fotografi din Spania au fost bătuţi de poliţişti, deşi s-au identificat ca fiind membri ai presei. Cred că este important nu numai să investigăm în mod eficient cazurile de violenţă contra jurnaliştilor, dar şi să elaborăm un instructaj specific şi să pregătim forţele de poliţie pentru protejarea jurnaliştilor şi membrilor presei.

Unul dintre cele mai recente exemple de cenzură s-a petrecut în Turcia. Au fost astfel interzise în presă temele sociale, iar reporterii care-l critică pe Erdogan au primit ameninţări. Ce credeţi despre acest fapt?

Un fapt este sigur: de ceva vreme, libertatea presei şi, în general, libertatea de exprimare au fost limitate în Turcia. Cred că autorităţile din Turcia ar trebui să asigure o atmosferă mai tolerantă faţă de critici şi faţă de cei care au o părere diferită, şi să îngăduie presei să poată opera într-un mod mai liber.

Rusia, conform celui mai recent Index al Libertăţii Presei, a alunecat în acest clasament pe locul 148, după ce Vladimir Putin a revenit la preşedinţie. Una dintre problemele principale pare a fi faptul că sistemul de justiţie din Rusia nu a reuşit să-i pedepsească încă pe cei responsabili de moartea unor jurnalişti. Sînteţi de acord?

Nu vreau să fac un top al ţărilor, prefer mai degrabă să mă concentrez asupra soluţiilor care ar îmbunătăţi protejarea drepturilor omului. În ceea ce priveşte presa din Rusia, este o realitate faptul că este nevoie de un efort mai mare pentru a-i găsi şi a-i acţiona în justiţie, nu numai pe ucigaşii jurnaliştilor, dar şi pe cei care au comandat aceste crime. Acesta ar fi un pas crucial pentru a creşte încrederea mass-media în deschiderea şi abilitatea statului de a proteja jurnaliştii.  

Cum ar putea instituţiile să protejeze libera circulaţie a informaţiilor şi munca unor jurnalişti care se află în ţări în care acest pericol este mai mult decît evident?

Dacă vorbim despre instituţii ale statului, cred că nevoia principală este schimbarea unei legislaţii neadecvate şi modul în care legile sînt aplicate. De exemplu, în majoritatea ţărilor europene, calomnia şi defăimarea sînt încă incriminate penal, un fapt care nu se potriveşte deloc cu standardele internaţionale. Asemenea măsuri nu fac decît să limiteze libertatea de exprimare şi să ducă la autocenzură – doi factori care au efecte dezastruoase asupra democraţiei statelor respective. 

Din această cauză, calomnia şi defăimarea trebuie mutate în cadrul sancţiunilor civile. Din păcate, sîntem încă foarte departe de timpul în care Europa va putea să atingă aceste scopuri. 

Legislaţia asupra secretelor de stat sau a terorismului este deseori invocată pentru a pune botniţă jurnaliştilor. Ar fi, de asemenea, de mare ajutor ca politicile interne şi liderii de opinie să îşi schimbe atitudinea pe care o au faţă de presă. Ar trebui să condamne, de fiecare dată, orice act de violenţă contra jurnaliştilor şi să accepte un mai mare grad de critică şi investigaţie, şi să se abţină de la reacţii violente sau de intimidare. Acest lucru este crucial pentru a ajuta presa să funcţioneze liber.

La nivel internaţional, întîlnesc deseori jurnalişti şi reprezentanţii lor, care îmi spun despre problemele lor pe care le duc la cel mai înalt nivel politic. De asemenea, lucrez îndeaproape cu reprezentanta OSCE pentru libertatea mass-media, Dunja Mijatovic, alături de care lupt pentru îmbunătăţirea libertăţii presei în Europa. 

a consemnat Daniela MOGAVERO  

Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (www.balcanicaucaso.org) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.  

traducere de Stela GIURGEANU