Ambiguitatea gîndirii europene şi limpezimea glonţului

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Ambiguitatea gîndirii europene şi limpezimea glonţului jpeg

Ceea ce m-a tulburat imediat după masacrul de la Charlie Hebdo a fost înţelegerea atît de diferită pe care noi, „spectatorii“ îngroziţi, am dat-o unui gest atît de tranşant, de radical, precum uciderea unei redacţii adunate în şedinţă de sumar. Pentru fraţii Kouachi nu a existat nici un dubiu. Ei au ştiut bine ce fac, de ce fac şi cum fac. Au executat un act terorist, ucigînd în numele lui Allah. Un act de jihad. Presimţind că poate, cine ştie, noi nu vom pricepe, au şi răcnit în timp ce trăgeau: „Allahu Akbar!“ Apoi, ieşiţi în stradă, au continuat să spună ce au făcut („Am ucis pe Charlie Hebdo“) şi de ce („Noi apărăm onoarea Profetului“). Nu se putea mai clar! Ei bine, pentru noi, europeni fini, sofisticaţi apărători ai tot mai sofisticatelor drepturi ale omului (care, mai nou, permit eutanasierea!), rod tîrziu al unei fabuloase civilizaţii raţionale, nu e clar. De ce au făcut-o? Ce au vrut ei să facă? Ca să fie clar, au mai ucis şi pe alţii în jurul redacţiei Charlie Hebdo, au avut complici, au telefonat ziarelor şi au spus răspicat ce fac: terorism pentru Al-Qaeda şi Statul Islamic. Noi, totuşi, avem dubii. Noi, totuşi, ne întrebăm enigmatic. Aşa am fost învăţaţi, să avem dubii întotdeauna. Chiar şi atunci cînd vine cineva cu identitate clară şi asumată, care ne ucide strigînd la noi răspicat de ce şi pentru cine. Nu, nici atunci nu credem. Ne îndoim şi ne întrebăm. Şi tot întrebîndu-ne, îi găsim asasinului circumstanţe din ce în ce mai atenuante. Era un copil fără şansă. Era crescut în periferii islamizate. Statul e de vină. Sau e nebun – un caz patologic. Sau era un sensibil rănit de obrăznicia caricaturilor care, pradă unui moment de rătăcire, a comis atrocitatea. Uite, l-au dus în Siria şi l-au spălat pe creier. Da, era un spălat pe creier, prin urmare, n-ai ce-i face, nu te pui cu el. Pentru el, ucigaşul, totul e clar. Crede în ceva mai mare decît el. Crede cu atîta putere încît ucide şi se lasă, voluptuos, ucis. Nimic nu e mai clar decît lucrul pentru care eşti gata să mori. Nimeni nu moare pentru întrebări şi îndoieli; se moare pentru certitudini absolute, eclatante. Pentru noi, ceilalţi, însă, nu e aşa. Nu doar că nu mai avem nici o credinţă care să ne anime viaţa, nu doar că nimic din jur nu ni se pare aşa de valoros încît să merite să mori, dar nici măcar nu mai sîntem capabili să înţelegem de ce o fac cei care o fac. Sau poate că ştim, dar ne este frică să admitem...

Noi o dăm cu libertatea de exprimare, cu soarta tinerilor din cartierele defavorizate franceze, cu imigraţia. Exersăm oleacă de ură de sine, ne flagelăm un pic, mai înjurăm printre dinţi pe americani şi în gînd pe evrei. Prima noastră grijă după asemenea atrocităţi este ca nu cumva să creadă lumea ceva rău despre islam. Poate, desigur, să creadă orice despre creştinism, dar nu despre islam, că uite ce se întîmplă. Ajunşi în acest punct, exersăm puţin prudenţa: nu avem, desigur, curajul să spunem că băieţii ăia insolenţi de la Charlie Hebdo au meritat-o, dar spunem că au căutat-o cu lumînarea. Altfel, decapitările miilor de creştini săvîrşite de cei care i-au antrenat şi i-au plătit pe fraţii Kouachi, dar şi pe Coulibaly, ne-au lăsat reci. Şi raţionali, fireşte. Ştirea că armatele islamului ucid creştini nu ne-a clintit deloc. Ca şi cum nu avem nici o legătură cu acei creştini. Ca şi cum nu mai avem nici o legătură cu creştinismul.

Ce înseamnă „gîndire europeană“ într-un asemenea moment? Metodologic, înseamnă că orice gînd de condamnare trebuie să aibă o umbră, un fel de dublu invers al său, o surdină, o piruetă. Condamnăm ferm atacul, dar au greşit şi morţii. S-au arătat insolenţi. Nu trebuia să-i enerveze pe nebunii ăştia. Apoi, exersăm şi ceva spirit critic, că aşa am învăţat în marile noastre şcoli: umorul Charlie Hebdo era, oricum, cam stupid. Şi de prost gust. Apoi, distingem între idei şi oameni, iarăşi cum am învăţat la marile noastre şcoli, şi stabilim ca nu cumva să chestionăm islamul asupra acestei crime, nu islamul e de vină! În sfîrşit, finalul gîndului nostru este, nu se putea altfel, civic: să facem cîteva programe de stat ca să-i integrăm mai bine pe imigranţi şi pe descendenţii lor, să îi convingem că noi sîntem buni şi primitori, să nu ne mai facă rău. Schematic, cam aşa metabolizează gîndirea europeană de astăzi atentatele din 7 ianuarie. Sesizaţi, cred, diferenţa dintre modul direct, simplu, clar în care gîndesc teroriştii şi modul complicat, contorsionat şi plurivalent în care gîndim noi. Nu vă repeziţi să spuneţi că ei, gîndind simplu, sînt proşti, şi noi, gîndind complex, sîntem deştepţi. Gîndirea europeană te amendează imediat dacă pui aşa problema: islamiştii, radicali ori nu, nu sînt mai proşti decît noi, europenii. Prostia e un construct cultural care ne-a ajutat pe noi să-i colonizăm şi să-i dominăm pe alţii – e o ruşine să gîndim aşa. Gîndirea europeană ne spune că gîndirea lor este la fel de profundă şi de întemeiată ca a noastră. Doar că a lor e ceva mai clară. Altfel, da, grija febrilă pe care o au o grămadă de politicieni şi oameni de presă ca nu cumva islamul să iasă prost după fiecare act de terorism islamic mi se pare o prostie. Ca şi cum grija de a ne salva pe noi este surclasată de grija de a salva islamul de el însuşi.

Sigur, nu există gîndire fără simţire. Iar gîndirea europeană, cel puţin cea pe care am descris-o eu mai sus şi pe care am întîlnit-o surprinzător de des printre prieteni, în forumuri sau prin reţele sociale, subîntinde şi ea simţirea ei. Numiţi-o dumneavoastră cum credeţi că e mai bine. Eu îi zic frică. Dacă teoriştii au vrut să ne înfricoşeze, au reuşit. De mult timp. Poate că de la 11 septembrie. Sau, poate, dinainte. Acum, doar ne întreţin frica şi se joacă cu ea.

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Cataracta Shutterstock 3 png
Cataracta, boala ochilor opaci. Laserul, tehnica performantă de operație a afecțiunii oculare
Peste 70% dintre vârstnici pot dezvolta cataractă, însă o statistică arată că boala apare și la tineri. Vestea bună este că cea mai modernă tehnică de operație a cataractei este laserul.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski, mesaj către militarii ruși: „Veţi fi ucişi unul câte unul”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat în timpul discursului adresat naţiunii că Rusia pierde bătălia, iar lumea nu va încuviința o întoarcere la vremurile de cuceriri coloniale.
tineret ppe jpg
Peste 130 de tineri politicieni din Europa, la București, la 25 de ani de la înfiinţarea Tineretului PPE
Peste 130 de lideri politici de tineret din Europa, reprezentând 63 de organizaţii din 39 de ţări, au participat la evenimentul care a marcat 25 de ani de la înfiinţarea Tineretului Popular European.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.