Ambiguitate criminală
Descoperirea că angajați ai UNRWA (Agenția ONU pentru refugiații palestinieni) au participat la atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie a adăugat un nivel nou de complexitate unei situații deja suficient de încurcate cît să dea destule dureri de cap oricui ar încerca să o înțeleagă.
Rapoartele serviciilor secrete israeliene apărute în presă nu sînt negate de nimeni, singura nuanță e că diverse state așteaptă din partea ONU și o anchetă oficială care să stabilească clar amploarea penentrării de către Hamas și Jihadul Islamic a agenției. Israelul susține că aproximativ 10% din angajații organizației umanitare au, într-un fel sau altul, legături cu Hamas. Asta înseamnă aproximativ 1.200 de angajați dintre care cel puțin 12 au participat la atacul din octombrie. Dacă acuzațiile israeliene sînt confirmate, asta ar face existența UNRWA aproape imposibilă în forma ei actuală.
UNRWA este un animal ciudat. Nici o altă populație aflată într-o situație de criză nu a avut o agenție ONU dedicată așa cum au palestinienii. E finanțată constant cu sume uriașe și, spre neplăcuta surpriză a combinației pestrițe de indignați care acum descoperă Gaza pe hartă, finanțatorii sînt în majoritatea lor covîrșitoare state occidentale. Mai jos, o listă cu principalii contributori la bugetul agenției în anul 2022:
Statele Unite – 344 de milioane de dolari
Germania – 202 milioane
Uniunea Europeană – 114 milioane
Suedia – 61 de milioane
Norvegia – 34 de milioane
Japonia – 30 de milioane
Franța – 29 de milioane
Arabia Saudită – 27 de milioane
Elveția – 25 de milioane
Canada – 24 de milioane
Lista asta nu cuprinde sumele alocate către organizații umanitare și proiecte specifice sprijinite de diverse state. E vorba doar despre agenția ONU. E foarte greu de calculat cît se cheltuiește în total pentru palestinieni, însă e de necontestat faptul că pentru Gaza, Cisiordania, Liban și celelalte locuri în care trăiesc palestinieni se alocă sume uriașe. După unele calcule, palestinienii beneficiază de cel mai mare procent de ajutoare alocat per capita – peste 400 de dolari anual (OECD).
Supuse sancțiunilor drastice ale Israelului și guvernate de incompetenți corupți sau cinici, teritoriile palestiniene și taberele de refugiați din Orientul Mijlociu au devenit de-a lungul anilor dependente de ajutoarele internaționale. Minimumul de servicii necesare supraviețuirii era și este posibil doar prin bunăvoința donatorilor internaționali. Și asta încă de dinainte de intervenția Israelului provocată de atacul din octombrie. Acum, cînd o bună parte din infrastructura din teritoriu este distrusă, dependența e și mai mare. De aceea, decizia mai multor state (între care și România) de a suspenda contribuțiile către UNRWA e o lovitură cumplită pentru populația din Gaza, prinsă la mijloc între Hamas și Israel.
Pe de altă parte, gîndul că banii contribuabilului român, francez, japonez sau american sînt folosiți pentru plata unor teroriști este intolerabil. Ministrul american de Externe, Anthony Blinken, spunea zilele trecute că UNRWA joacă un rol esențial în livrarea de asistențe umanitare de care palestinienii au disperată nevoie. Însă banii vor veni (dacă vor mai veni) doar după ce ancheta anunțată de ONU se va finaliza.
E greu de crezut în mirările oripilate ale șefilor agenției care promit acum că iau măsuri drastice. Faptul că descoperă surprinși că plăteau salarii pentru Hamas e doar o stînjenitoare tentativă de a scăpa de povara morală pe care trebuie să o poarte acum în public. De fapt, ce vedem aici e un exemplu bun de ambiguitate care, lăsată prea mult timp să dospească, se transformă într-o tragedie. Putem presupune că UNRWA a știut ce se întîmplă cu angajații săi, însă a preferat să se uite în altă parte pentru a putea să-și continue misiunea din Gaza. Iar misiunea aceea are legătură cu școli, cabinete medicale și diverse alte servicii sociale indispensabile. Fără acordul Hamas, probabil n-ar fi putut funcționa. Iar Hamas e campionul mondial la cinism – nu ezită nici azi să pună populația din Gaza în pericol dacă asta servește scopurilor sale. Deci Hamas ar fi renunțat probabil la UNRWA dacă calculele i-ar fi arătat că poate trăi mai bine fără ea. A preferat însă să paraziteze corpul agenției în timp ce reprezentanții ONU s-au uitat în altă parte.
Astăzi, în cel mai greu moment pentru Gaza, din cauza acestei situații, ajutoarele se împuținează în loc să crească. Evident că mulțimea de indignați recenți cu o proaspătă pasiune pentru conflictul palestinian, pe care îl tratează ca din peluza unui meci de fotbal sîngeros, au găsit rapid explicația pentru drama în desfășurare – o tentativă a Israelului de a abate atenția de la deliberările Curții Internaționale de Justiție de la Haga. Veșnicul whataboutism care ucide orice fel de conversație și care ignoră faptele ori de cîte ori contrazic opinii prefabricate.
Palestinienii luptă pentru o cauză, iar Israelul are dreptul să se apere. Fiecare dintre părți are o responsabilitate greu de exercitat atunci cînd miza e supraviețuirea. De aceea cei care sînt trimiși acolo să ajute nu au voie să complice și mai rău situația. ONU exact asta a făcut. Iar ambiguitatea e, în cazul de față, criminală.
Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ
