Am salvat copacii
...jurnaliştii scapă singuri. Dacă pot. În ce mă priveşte, am lucrat şi lucrez în fiecare zi la salvarea pădurilor omenirii. Ultima oară am cumpărat un ziar acum 3 ani. S-a întîmplat în ziua în care în buzunarul meu a apărut primul telefon cu Internet cu adevărat folosibil. Un Treo pe Orange, pentru amatorii de precizie. A doua zi de dimineaţă am citit Evenimentul, Jurnalul, Cotidianul, ZF, şi încă vreo cîteva, fără să mă ridic din pat. De atunci n-am mai trecut pe la chioşc. Şi nu, n-am cumpărat niciodată vreun produs "advertizat" pe site. Pentru că banner-ele oricum nu se încarcă niciodată pe telefonul meu. N-am timp de ele, aşa că am bifat opţiunea "fără imagini", ca să meargă mai repede. Şi, da, înţeleg implicaţiile morale. Pur şi simplu am profitat de atunci de munca jurnaliştilor, fără să le plătesc ceva. Din ce or trăi oamenii ăştia? Mi-e teamă să mă gîndesc. Probabil că vînd la tarabă. Poate pun reclame în ziar, nu ştiu. În orice caz, vînd unor oameni ciudaţi, pe care nu mai pot să-i înţeleg. Oameni care se dau jos din maşină, merg pe stradă, opresc la un chioşc şi iau o hîrtie împăturită, care îţi murdăreşte bancheta din spate cînd o arunci acolo, cu mîinile la fel de murdare. Asta în condiţiile în care ziarul e şi în aer, sub formă de biţi, pe aproape toată suprafaţa continentelor civilizate. Şi gratis. OK, cu excepţia ZF-ului, dar un amic mi-a dat o parolă pe de-a moaca... Cu timpul, mi-am făcut un tabiet zilnic de consum de ştiri pe net. Pe lîngă site-urile de mai sus au intrat în meniu Drudgereport, Hotnews, Tolontan, Comănescu, Zoso şi alte cîteva site-uri de ştiri sau opinie sau cum vreţi dvs. să numiţi blog-ul. În ultimul an au apărut şi Antena3 şi Realitatea, care într-un mod curios au înlocuit toate agenţiile de ştiri, care oricum îmi cereau bani să arunc o privire pe comorile lor de care aflu cinci minute mai tîrziu, prin alte locuri... Se zice că omul nu poate avea mai mult de cinci prieteni, şi lucrul ăsta e adevărat şi în ce priveşte site-urile. Cu vremea, ce lucru curios, am început să petrec tot mai puţin timp pe site-urile ziarelor. Aceşti prieteni de net de la început s-au răcit - şi nici măcar nu mai ştiu cine a început. Să fie faptul că ele încearcă să fie tot mai multe lucruri pentru tot mai mulţi oameni, drept pentru care nu te mai alegi cu nici un subiect cu adevărat puternic şi concentrat? Sau să fie editorialiştii lor, care, la fel ca mine, au scris deja tot ce aveau de spus încă de prin 1999? Ambele sînt speculaţii, aşa că rămîn la fapte. Cititul ştirilor începe acum cu două-trei ziare, ca să văd dacă n-am pierdut ceva, şi se sfîrşeşte pe blog-uri şi site-uri foarte dedicate, unde pur şi simplu pierd vremea. Ca într-un mall, în care după ce te duci la fast-food să rezolvi cu foamea, mergi la magazinul specializat în jocuri pe calculator şi te uiţi la oameni cum joacă demo-uri. Mai stai de vorbă cu vînzătorul, mai deschizi un laptop să vezi cum se mişcă noul procesor... Dar cea mai mare schimbare este consumul de opinie fără nume. Acum 15 ani citeam un articol pentru că îl scria Pleşu. Sau Liiceanu, sau chiar Paler. N-am abandonat grila asta de selecţie, însă astăzi citesc şi opiniile lui micutzu_15, CetateanuXXX şi alţi autori anonimi, cu mult mai împiedicaţi în metafore, însă cu avantajul incorect de a fi siguri pe ei. Şi de a avea opinii despre care ştiu un lucru sigur: sînt ale poporului (ok, cîteodată şi-ale agenţiilor de PR care mai postează anonim...!). Vocea naţiunii, liberă, plină de sudalme şi mizerie e de fapt cea care te cucereşte, tot aşa cum pe strămoşii moşieri i-ar fi interesat poate să audă ce vorbeau ţăranii în bordeiele lor, în ajunul răscoalei. Internetul ăsta de opinie seamănă întrucîtva cu jurnalismul tinereţii mele de la SOTI. Lumea vrea să facă treabă, trage cu ochiul pe-afară, însă produsul e de multe ori jalnic. Sau, ca să folosesc un termen tradus prost din americană, patetic. Însă viitorul se găseşte de multe ori acolo unde e şi energia. Toţi oamenii ăştia care scriu acum, la 2 noaptea, gratis pe site-ul altora nu se pot înşela. Şi-n plus salvăm şi Pădurea Băneasa. Temporar, pînă se fac mari blogger-ii şi-o taie să-şi facă case.
