Alegeri universale doar pentru „patrioți”

Alegeri cu rezultat previzibil în Regiunea Administrativă Specială chineză din Hong Kong. Potrivit noilor reguli, doar „patrioții” s-au putut prezenta în fața alegătorilor, candidații fiind încuviințați și garantați de guvernul de la Beijing. Potrivit noii legi electorale, doar 20 din cele 90 de locuri din Parlament sînt alese direct. 40 de fotolii din Parlamentul local sînt alese de o comisie formată din reprezentanți loiali Beijingului. Restul de 30 de locuri sînt alese de comitete care reprezintă diferite comitete și grupuri de interese din industrie aflate, și acestea, sub influența Chinei. Iar toți candidații, inclusivi cei care s-au prezentat pentru mandatele directe, au fost verificați de Beijing. Criteriul principal: loialitatea față de China. În aceste condiții, era de așteptat ca prezența la urne să fie scăzută: doar vreo 30% din cei 4,5 milioane de locuitori ai regiunii Hong Kong s-au prezentat la vot.

Autoritățile din Hong Kong s-au străduit din răsputeri – dar degeaba – să asigure o prezență ridicată la vot tocmai pentru a da impresia unei voințe populare, legitime. Însă, pe fondul antipatiei aproape generale stîrnite de guvernul local condus de Carrie Lam, dar și în lipsa unei oferte electorale și, mai ales, în contextul unei legi considerate nedemocratice, cetățenii au refuzat să se prezinte la urne. Descurajantă a fost și prezența vizibilă a poliției: 10.000 de ofiţeri au fost dislocaţi pentru a asigura ordinea publică în ziua scrutinului. Și peste zece persoane au fost arestate încă înainte de începerea alegerilor pentru că ar fi îndemnat populația să-și anuleze buletinul de vot. E o formă de protest soft – dar aspru pedepsită.

Protestele izbucnite în 2019 au oferit, vreme de cîteva luni, o licărire de speranță tinerilor care au crezut că democrația mai e (încă) posibilă. Mișcarea de contestare a apărut, dacă vă mai amintiți, la scurt timp după decizia guvernului local de a adopta o lege care permite extrădarea în China continentală – o măsură care îi face pe cetățenii din Hong Kong vulnerabili în fața autorităților de la Beijing din motive politice sau în funcție de interese de afaceri și care subminează sistemul juridic semiautonom al regiunii. În 1997, atunci cînd Marea Britanie a renunțat la această colonie, retrocedînd-o Chinei, Hong Kong-ului i s-a garantat dreptul de a-și păstra sistemul judiciar și administrativ timp de 50 de ani, după principiul „o țară, două sisteme“. Partidul Comunist Chinez forțează însă modificări legislative și de natură administrativă pentru a alinia această insulă de democrație la sistemul chinez. Criza politică declanșată de protestele din 2019 a obligat guvernul local să amîne inițiativa legislativă cu privire la extrădare. Însă, în vreme ce protestatarii au cerut abandonarea definitivă a legii, demisia guvernului local și menținerea statutului special al teritoriului, guvernul de la Beijing a intensificat presiunea făcînd pași decisivi pentru a-și spori autoritatea asupra Hong Kong-ului.

Comunitatea internațională și-a exprimat deja în repetate rînduri îngrijorarea cu privire la degradarea drepturilor și libertăților cetățenilor din Hong Kong. Legile adoptate de Beijing privind securitatea națională au fost primul răspuns la protestele din 2019: sub pretextul securității naționale pot fi arestați mult mai ușor eventualii contestatari ai regimului. Însă situația devine tot mai dramatică. Prin sporirea semnificativă a prezenței militare și polițienești pentru a descuraja protestele, prin măsuri judiciare îndreptate împotriva disidenților, dar și prin schimbarea intempestivă a legislației electorale. Scrutinul de duminica trecută e doar cel mai recent episod, poate chiar epilogul acestei triste istorii: Hong Kong se integrează în China. Hong Kong se dezintegrează.