Agricultura şi biodiversitatea vor asigura viitoarelor generaţii hrana şi conservarea mediului
Agricultura și mediul rural, producția alimentară și biodiversitatea reprezintă esența relațiilor simbiotice. Totuși, acestea sînt relații fragile de care trebuie să avem grijă pentru că depindem de ele în aceeași măsură în care ele depind unele de celelalte.
De mii de ani, strămoșii noștri au cultivat pămîntul pentru a-și asigura hrana și îmbrăcămintea, pentru a avea un acoperiș deasupra capului și a produce medicamente salvatoare de vieți. Agricultura a contribuit, în timp, la crearea și păstrarea unui peisaj rural unic și variat. Gestionarea responsabilă și sustenabilă a terenurilor agricole a fost o forță cu impact pozitiv asupra dezvoltării peisajelor și habitatelor de mare varietate, inclusiv a unui mozaic de terenuri împădurite și zone umede, precum și a unor suprafețe întinse de terenuri extravilane.
Cu toate acestea, legăturile dintre bogăția mediului natural și practicile agricole sînt complexe, conferind o importanță deosebită interacțiunii dintre agricultură și biodiversitate. Multe habitate valoroase din Europa, esențiale pentru supraviețuirea a numeroase specii sălbatice, se păstrează grație agriculturii extensive.
Totuși, practicile agricole neadecvate și folosirea necorespunzătoare a pămîntului au și un impact negativ asupra calității resurselor noastre naturale – pămînt, apă și aer – și duc la fragmentarea habitatelor și la dispariția unor specii de faună sălbatică. Unele rapoarte sugerează că biodiversitatea terenurilor agricole este în declin, ca rezultat al unei specializări mai mari și al unei producții agricole mai intense. Pe lîngă consecințele asupra florei și faunei europene, pierderea habitatelor tradiționale are impact și asupra fermierilor.
Pierderea a numeroase specii de plante și animale nu este dăunătoare doar mediului, ci pune în pericol, de asemenea, securitatea noastră alimentară. Atunci cînd pierdem specii întregi și dispar ecosisteme punem în pericol capacitatea naturii de a ne furniza bunurile de care avem nevoie, iar dacă intră în joc noi presiuni, precum schimbările climatice, devine evident că datoria noastră este de a proteja, nu de a pune în pericol natura.
În Europa, de exemplu, albinele, fluturii și alți polenizatori suferă. Între 1990 și 2011, numărul fluturilor de cîmp a scăzut cu o treime. Acest fapt este important pentru că foarte mulți dintre fermierii noștri depind de polenizare pentru a-și crește culturile; de fapt, culturile dependente de polenizatori reprezintă o treime din producția alimentară mondială. Trebuie să facem în așa fel încît acest număr să crească din nou, cu precădere în zonele cu agricultură intensivă, înainte să fie compromisă productivitatea agricolă.
Agricultura de astăzi a Europei a fost modelată timp de zeci de ani de politica agricolă a UE. De peste cincizeci de ani, politica agricolă comună a garantat securitatea alimentară a cetățenilor europeni într-o perioadă unică în istoria continentului. În tot acest timp, PAC a evoluat pentru a face față provocărilor zilnice și a asigura utilizarea optimă a fondurilor publice. Astfel, pe lîngă garantarea aprovizionării cu produse alimentare accesibile, sigure și de bună calitate, PAC se concentrează tot mai mult asupra altor nevoi ale societății, mai ales cele legate de mediu și de schimbările climatice.
UE dispune deja de o strategie pentru biodiversitate, cu acțiuni specifice destinate agriculturii, strategie la care PAC ar trebui să contribuie în mod pozitiv. Este vorba de o dublă abordare: pe de o parte, fermierii sînt obligați să respecte regulile și standardele comune pentru a proteja mediul și peisajul. Regulile și standardele comune sînt obligatorii și constituie baza necesară pentru ca activitatea agricolă să fie practicată în mod sustenabil. Pe de altă parte, obiectivele de mediu depășesc uneori nivelul rezultatelor la care ne putem aștepta de la agricultori prin respectarea obligațiilor care le revin în temeiul legislației. Prin urmare, fermierii sînt remunerați dacă participă benevol la activități suplimentare legate de mediu. Acțiunile care se dovedesc a fi cele mai eficiente în cadrul politicii actuale trebuie promovate și consolidate. Cu alte cuvinte, trebuie să avem ambiții mai mari în ceea privește mediul.
Politica agricolă comună, combinată cu legislația UE în domeniul mediului, oferă o bază bună pentru a face față provocărilor legate de menținerea biodiversității și activității agricole sustenabile. O politică agricolă comună puternică, cu o finanțare suficientă, este esențială pentru a permite o remunerare adecvată a fermierilor și pentru a avea rezultate eficiente, trebuie să fie legată de îmbunătățiri sesizabile ale biodiversității. Va fi nevoie de acțiuni atît la nivel public, cît și privat pentru a garanta disponibilitatea resurselor naturale pentru viitoarele generații. Este indispensabil să se găsească soluții inovatoare, bazate pe date științifice și formate eficiente de schimburi de cunoștințe pentru a face față dublei provocări de a produce hrană suficientă pentru o populație în creștere continuă, într-un mod sustenabil, care să respecte mediul rural.
Adoptarea unor practici inteligente și bine concepute stă la baza acestor acțiuni. Sprijinul pe care îl oferă UE pentru gestionarea terenurilor trebuie nu doar să reflecte obiectivele politicilor naționale și europene în materie de biodiversitate, ci și să se integreze în aceste obiective. Atunci cînd ecosistemele se degradează, datoria noastră este de a le restabili. Creșterea rezistenței ecosistemelor nu duce doar la o productivitate mai mare, ci și la o profitabilitate sporită.
Anul trecut, liderii mondiali au adoptat o nouă Agendă pentru dezvoltare durabilă la nivel mondial, cu 17 obiective specifice, iar luna viitoare, comunitatea mondială se va reuni la Cancun, în Mexic, pentru a examina progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor globale în materie de biodiversitate. Discuțiile se vor axa asupra modului în care pot fi îmbunătățite eforturile de a aduce în prim-plan biodiversitatea în cadrul agriculturii, silviculturii, pescuitului și turismului. UE s-a angajat să îndeplinească aceste obiective, iar Politica Agricolă Comună trebuie să devină piatra de temelie pentru conservarea biodiversității, asigurînd, în același timp, respectarea de către Europa a responsabilității de a contribui la eradicarea foametei în lume.
Asigurarea securității alimentare și protejarea și îmbunătățirea mediului natural sînt provocări intrinsec legate și trebuie așadar abordate împreună. Considerăm că trebuie să atingem aceste obiective și o vom face. Totuși, acest lucru nu va fi posibil fără un efort considerabil din partea tuturor. Putem face asta prin măsuri practice, bazate pe o nouă relație care respectă natura și pe contribuția acesteia atît la protejarea biodiversității, cît și la producția de alimente.
Prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a afirmat de curînd că trebuie „să redefinim relația pe care o avem cu natura. Modelele care au funcționat în trecut nu par să mai fie potrivite pentru secolul 21 și, pentru prima oară în istorie, limitele ecologice ale planetei noastre sînt efectiv vizibile“. Ceea ce nu trebuie să pierdem niciodată din vedere este responsabilitatea absolută pe care o avem, în calitate de custozi temporari ai naturii și ai mediului rural, de a păstra mai departe acest mediu rural cel puțin în aceeași stare în care l-am moștenit. Iată de ce viitoarea Politică Agricolă Comună va acorda mai multă atenție sustenabilității și va oferi societății beneficii multiple pentru fiecare euro investit. Agricultorii noștri trebuie să participe la acțiunile care sînt necesare pentru a pune în aplicare politicile destinate să asigure viitoarelor generații hrana și conservarea mediului.
Karmenu Vella este comisarul european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit.
Phil Hogan este comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Foto: wikimedia commons
