Agricultura de dincolo de caltaboşi
Doar cîteva ore - atît s-a vorbit despre serioasele probleme din agricultura românească. Miercurea trecută, la prînz, am aflat de avertismentul Comisiei Europene care dădea României o lună pentru a-şi rezolva problemele legate de Agenţia de Plăţi din Agricultură. Înainte însă ca televiziunile şi jurnalele să se lanseze în analize şi comentarii privind situaţia din acest domeniu, TVR difuza primul episod al producţiei "Mureşan, Remeş, Ciorbă şi plăcerile lor gastronomice", în aşa fel încît cartonaşul galben al Comisiei a rămas cu puţine urmări mediatice. Într-adevăr, pe cine mai interesează un raport arid al unei instituţii europene, atunci cînd un fost şi un actual ministru sînt arătaţi în principalul jurnal al postului public din România vorbind într-un limbaj stupefiant, o mostră de conversaţie interjecţională, după cum spunea un coleg? Cînd ai parte de o discuţie suculentă în care apar cuvinte ca "palincă" sau "caltaboşi", suta de milioane de euro pe care riscă să o piardă România din cauză că nu a făcut ceea ce a promis pare un detaliu nesemnificativ. Şi totuşi aici este o adevărată problemă. Dacă în următoarele trei săptămîni România nu pune pe picioare Agenţiile de Plăţi pentru Agricultură, Europa va tăia un sfert din fondurile alocate agriculturii româneşti pentru acest an. Ar fi putut fi şi mai rău, spun surse apropiate Comisiei, şi anume ca anunţul privind reducerea fondurilor să fi fost făcut chiar la şedinţa de săptămîna trecută. Din fericire, România a mai primit o lună în care va încerca să facă ceea ce nu a reuşit în cîţiva ani. Cine este de vină? Practic, toţi miniştrii Agriculturii din ultima perioadă au cîte ceva să îşi reproşeze. Fostul liberal Gheorghe Flutur nu a reuşit să încheie cu succes angajările la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (organism indispensabil în circulaţia banilor între UE-Guvern-producători) şi nici nu a cumpărat la timp faimosul soft pentru înregistrarea fermierilor. Demis de prim-ministrul Tăriceanu (care, pe cît de tare îl lăuda cît timp era în funcţie, pe atît de mult a început să îl critice după aceea), Flutur a fost înlocuit de istoricul Dan Motreanu. În cele şase luni petrecute la Ministerul Agriculturii, Motreanu a eşuat în lansarea APIA, lăsînd greul pe umerii recent schimbatului Decebal Traian Remeş. Acesta şi-a început activitatea printr-un discurs ritos în care incrimina corupţia şi abuzurile din sistem (mai ales nepotismul care a stat la baza angajărilor de la APIA) şi şi-a încheiat-o după controversata înregistrare difuzată de TVR. Noul ministru, Dacian Cioloş, are meritul de a fi un cunoscător al domeniului. Absolvent al excelentei Şcoli Superioare Agronomice din Montpellier, lucrează de peste 10 ani în sector, fie că e vorba de Asociaţia de Dezvoltare Agricolă, de Comisia Europeană sau de Ministerul Agriculturii, ultima funcţie fiind de subsecretar de stat. La nivelul lui de competenţă, te poţi întreba chiar de ce nu a fost numit mai de mult ministru? Mai ales că Guvernul Tăriceanu are cîteva precedente în desemnarea unor tineri în funcţii importante. Probabil că singura problemă de pînă acum a lui Cioloş a fost neafilierea la PNL. Cu trei săptămîni înainte de activarea clauzei de salvgardare, culoarea politică pare acum mai puţin importantă, iar tînărul tehnocrat pare omul ultimei şanse: o şansă în care el, de altfel, crede, deoarece a anunţat că va demisiona dacă nu reuşeşte să evite sancţiunea europeană. Dacă scapă de cartonaşul roşu, România va evita nedorita premieră de a fi ţara care face obiectul unei astfel de clauze după aderarea la UE (mai ales că vecinii bulgari au primit laude acolo unde Bucureştiul a fost criticat). Evitarea clauzei nu înseamnă însă şi rezolvarea problemelor, iar noul ministru e foarte conştient de asta deoarece spune că "mai sînt multe de făcut pînă ca APIA să funcţioneze la parametri normali". APIA este însă numai o piesă dintr-un angrenaj mult mai mare care se numeşte agricultura românească şi care o duce foarte prost. Potrivit cifrelor difuzate de Institutul Naţional de Statistică, producţia agricolă a scăzut în acest an cu pînă la 70% (68% la floarea-soarelui, 44% la grîu). Principalele cauze ţin de climă: iarna fără zăpadă şi vara caniculară, dar mai sînt şi altele, cum ar fi micşorarea loturilor sau ciudata politică de exporturi (România exportă grîu, în condiţiile în care piaţa internă este deficitară). Consecinţa: preţurile la alimente au crescut şi vor continua să crească. Estimările vorbesc despre majorări de 15% la carne, 40% la legume, 50% la pîine. Şi nu e nici o consolare să ştim că preţurile la alimente cresc şi în alte ţări europene.
