Aglomeraţie la centru

În Suedia, chemarea la urne pentru alegerile parlamentare a fost însoţită de referendumuri în felurite probleme de interes local. Printre ele şi cea a taxelor pentru automobilele care circulă în centrul capitalei, Stockholm. Cînd pătrund în zona centrală (aproximativ 3 kilometri, vreo 280.000 de locuitori şi 60% dintre locurile de muncă) automobilele plătesc o taxă în funcţie de oră, între 10 şi 20 de coroane - 1,5-2,10 euro - şi poate ajunge pînă la 60 de coroane pe zi. În ianuarie, două treimi dintre locuitorii interesaţi se opuneau acestei măsuri. Duminică, după ce a fost experimentată, fără aprobarea lor, aplicarea taxei a fost votată de 53% dintre cei solicitaţi să-şi spună părerea: cu ajutorul camerelor de luat vederi s-a demonstrat că traficul în centrul oraşului a fost diminuat cu 22%, frecventarea transportului în comun a crescut cu 6%, circulaţia a devenit mai fluidă, a scăzut numărul accidentelor de circulaţie şi concentraţia de substanţe toxice e cu 10% mai mică. Taxa e colectată de stat şi e folosită pentru ameliorarea transportului în comun şi a infrastructurii rutiere. Locuitorii din periferii sînt în continuare împotrivă. O fi fost o măsură de dreapta sau de stînga? Susţinută de consilieri de dreapta şi de stînga, respinsă la fel de echidistant, circulaţia din centrul oraşului se reglementează conform voinţei riveranilor, majoritatea plăteşte după ce s-a convins că măsura e raţională şi avantajele sînt mai mari decît dezavantajele, minoritatea acceptă pentru că majoritatea a respins argumentele produse de ea. E un sistem cu o eficienţă demonstrată, el se autoreglează continuu, permiţînd politicienilor să-şi adapteze discursul şi programul la dorinţele în permanentă schimbare ale electoratului. Cîştigătorii alegerilor, Noii Moderaţi, partidul care a obţinut 48% din sufragii conducînd o alianţă cu încă trei partide de centru-dreapta, au suferit, în 2002, o categorică înfrîngere cînd s-au prezentat cu un program liberal: atunci ei propuneau reducerea impozitelor, dar şi restrîngerea beneficiilor de pe urma programelor sociale. Victoria de acum se explică prin coincidenţa unor factori caracteristici unei democraţii însuşite la nivelul mentalităţilor: după 12 ani la putere, social-democraţii şi-au epuizat inventivitatea şi capacitatea de a face faţă derivelor sistemului. Mai pe scurt şi mai pe înţeles, lumea s-a plictisit de ei. Într-o ţară unde abilitatea politicianului se exprimă prin felul cum produce schimbarea fără a impieta asupra stabilităţii, Noii Moderaţi, conduşi de Fredrik Reinfelt, şi-au adaptat discursul: au renunţat la schimbare şi au promis corectarea: "modelul nordic este în multe privinţe un model bun, dar e necesar ca indivizii să beneficieze de mai multe opţiuni", s-a spus în campania electorală. Oficial se admite că 6% din populaţia aptă de muncă e în şomaj. Alte cifre arată că de fapt e vorba de aproximativ 15% din populaţia activă, departe de piaţa muncii. "Diferenţa între a munci şi a sta degeaba trebuie să fie mai marcată. Ajutorul de şomaj trebuie să-l sprijine pe om după ce a pierdut un loc de muncă şi caută altul, nu un mod de trai pe termen lung" - susţin reprezentanţii noii majorităţi. Modelul suedez va fi corectat în funcţie de evoluţia economiei mondiale, de influenţele exercitate de imigraţie, de alţi factori interni sau externi, dovedindu-şi viabilitatea şi originalitatea După ce s-au lepădat de comunism, lideri din Europa Centrală şi de Est au tot evocat modelul suedez crezînd că acesta este un fel de comunism care a reuşit: se dau ajutoare generoase pentru cei care - temporar sau definitiv - nu pot face faţă concurenţei, învăţămîntul, asistenţa medicală, la cei mai înalţi parametri, sînt accesibile tuturor, banii luaţi de la marele capital prin impozite întreţin democraţia. De fapt, e un capitalism mai reuşit decît altele, pentru că leagă, într-un mod inedit, proiectele individului de deschiderile oferite de societate, soluţie aplicabilă într-un spaţiu geografic unde valorile credinţei nu se exprimă prin ritualuri spectaculoase, ci prin cultul muncii şi al cinstei. Spaţiul electoral este intens colorat la centru şi majoritatea e dispusă să plătească amenzile necesare pentru a evita ambuteiajele.