Africa și originea modernității

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

 Howard W. French, Afrika und die Entstehung der modernen Welt. Eine Globalgeschichte (traducere de Karin Schuler, Thomas Stauder, Andreas Thomsen), Stuttgart (editura Klett-Cotta), 2023.

La începutul proiectului de unificare europeană a existat și o promisiune față de Africa. Pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez de Externe, a propus unificarea industriei extractive de cărbune din Ruhr cu industria producătoare de oțel din Lorena, pentru a crea o „solidaritate a producției” care să facă imposibile războaiele dintre Franța și Germania și să aștearnă calea unificării Europei. Odată reușită această unificare, menționa „Planul Schuman”, Europa „va putea urmări cu mijloace sporite îndeplinirea uneia dintre cele mai importante datorii pe care le are: dezvoltarea continentului african”. O promisiune izvorîtă dintr-un sentiment de vinovăție, căci dezvoltarea Africii a fost împiedicată vreme de secole de politica de exploatare, bazată pe sclavie, a puterilor coloniale ale Europei.

Istoria acestei exploatări o ilustrează Howard W. French, profesor la Graduate School of Journalism a Universității Columbia din New York, într-o carte fascinantă care cuprinde patru continente și cinci secole. Titlul ediției germane, Afrika und die Entstehung der modernen Welt. Eine Globalgeschichte (Africa și formarea lumii moderne. O istorie globală) redă insuficient aria de acoperire a cărții. În schimb, din titlul original – Born in Blackness. Africa, Africans, and the Making of the Modern World, 1471 to the Second World War – reiese clar că, pentru autor, în centrul atenției se află, mai mult decît continentul african, „sclavul strămutat din Africa, văzut ca element cardinal și punct central al modernității”. Locurile în care se desfășoară acțiunea sînt, pe lîngă „continentul negru”, Caraibele, Brazilia, Statele Unite și Europa.

Istoria Africii și a calvarului suferit de africani e, de fapt, o istorie a sclaviei. Comerțul cu sclavi și economia bazată pe munca sclavilor se află și la Howard W. French în centrul atenției. Iar faptul că negoțul cu sclavi precolonial din interiorul Africii nu e trecut cu vederea nu e un lucru de la sine înțeles. În biografia națională postcolonială a multor state africane această temă e încă un tabu.

Vorbind despre Occident, French o citează pe autoarea anglo-jamaicană Zadie Smith: „Nu e o exagerare dacă spun că singurul lucru pe care l-am învățat despre sclavie în sistemul educațional britanic este că «noi» sîntem cei care am abolit-o”. În același spirit era și afirmația, făcută nu doar de istoricii britanici ai politicii și economiei, potrivit căreia coloniile nu au fost decisive pentru dezvoltarea Vestului; hotărîtoare pentru avîntul economiei au fost mai degrabă dezvoltarea mașinilor, extinderea circulației navale internaționale și implementarea legilor bancare liberale. „Nu se pomenește nimic”, sună obiecția plină de patos a lui French, „despre faptul că bunăstarea noastră de azi ar putea avea o anumită legătură cu energia sinaptică a mușchilor africani, cu sudoarea africanilor, cu lacrimile vărsate de africanii forțați în sclavie sau cu inventivitatea și dorința lor de supraviețuire.”

French revizuiește „procesul multisecular de diminuare, trivializare și eliminare a oamenilor de origine africană din narațiunea despre lumea modernă”. Cu un patos susținut empiric și statistic, el arată că abia coloniile profitabile, întemeiate pe economia bazată pe munca sclavilor, au adus putere și bogăție națiunilor imperiale din Vest, care ar fi rămas altminteri în urma centrelor civilizației asiatice și islamice.

Vreme îndelungată, continentul african a reprezentat pentru istorici un obstacol pe care vasele europene erau nevoite să îl ocolească pentru a putea căuta ruta maritimă spre India. În realitate, spune French, această căutare era mai puțin importantă; ceea ce conta era efortul portughezilor și al altor națiuni occidentale de a-și asigura accesul la zăcămintele de aur vest-africane. În goana lor după aur, ei au nesocotit istoria africană și au ignorat moștenirea civilizatoare a marilor regate africane. Mentalitatea colonizatorilor s-a putut observa cu ocazia Conferinței Congo de la Berlin din 1884, cînd Africa a fost împărțită, după bunul plac al puterilor europene, în 54 de mici țări, fără să se țină seama de granițele etnice și lingvistice.

Aurul, în primul rînd, apoi zahărul, bumbacul și tutunul sînt bunurile care au îmbogățit coloniile dependente de economia bazată pe munca sclavilor. Pentru o anumită vreme,  producția braziliană de zahăr reprezenta 40% din veniturile totale ale Portugaliei, iar colonia franceză Saint-Domingue, „ce mai bogată părticică a Pămîntului”, avea același volum de tranzacționare ca Statele Unite laolaltă. Pornind de la producția de zahăr se poate observa cum, prin „exportul” de sclavi, Africa a devenit, mai mult decît orice altă parte a lumii, „un motor al mașinăriei modernității”. Boom-ul plantațiilor de trestie de zahăr a început la jumătatea secolului al XVII-lea. Pe o plantație de trestie de zahăr munceau mai mult de 2.000 de sclavi, iar în marile mori de zahăr procesele de dezvoltare agricole și cele industriale se completau reciproc, anticipînd producția pe bandă rulantă.

La patruzeci de ani după inaugurarea primei plantații de trestie de zahăr trudite de sclavi, consumul de zahăr din Anglia s-a cvadruplat. Între 1650 și 1800, el a putut crește cu 2.500%, datorită dării în exploatare în această perioadă a unor noi „insule de zahăr”. Consumul de zahăr per capita a crescut între 1660 și 1690 de la doi la patru pfunzi, iar la sfîrșitul secolului al XVIII-lea el ajunsese la 23 de pfunzi. Istoricii economiei vorbeau de un „salt nutrițional”: aportul de calorii provenite din zahăr ieftin le oferea „muncitorilor englezi din fabrici energia necesară pentru lungile zile de muncă istovitoare”. A început „o nouă epocă a alertei” și igiena s-a îmbunătățit, deoarece apa trebuia fiartă pentru a putea prepara ceai și cafea. Tutunul suprima pofta de mîncare la locul de muncă.

Producția de zahăr susținută de munca sclavilor a jucat un rol important în apariția societății civile europene: „Disponibilitatea băuturilor fierbinți, îndulcite și stimulante a dus la deschiderea primei cafenele, în 1650, la Oxford”. French îl citează pe Jürgen Habermas – el reconstituie modul în care consumul de ceai și cafea, asociat cu cititul ziarelor, a prilejuit „momentul nașterii unui spațiu public modern”. French încheie aproape triumfător: „Prin astfel de mari prefaceri social-istorice ajungem să realizăm că însuși iluminismul își are rădăcinile în corvoada și sudoarea prizonierilor africani care au fost strămutați și siliți să lucreze în echipe pe plantațiile integrate”.

Poliglotul Howard W. French (în vîrstă de 65 de ani) e copilul unor părinți afro-americani și are predecesori sclavi pe linie maternă. A fost corespondent pentru New York Times, contribuind cu relatări din America Centrală, din Caraibe, din Africa de Vest și Centrală, precum și din Japonia și China. Cartea sa se încheie cu un avertisment care amintește de promisiunea făcută de Planul Schuman Africii: „Dacă în Africa lucrurile vor merge în continuare prost și în secolul al XXI-lea, trebuie să ne așteptăm la valuri de migrație de mari proporții, care le vor eclipsa pe cele de pînă acum. Consecințele unui continent african instabil politic și subdezvoltat economic vor fi războaie cronice, terorism și noi maladii care se vor răspîndi în întreaga lume. Ca să nu mai vorbim de anvergura pustiitoare a distrugerii mediului înconjurător – provocată de oameni disperați care vor tăia pădurile tropicale și vor epuiza rezervele piscicole ale oceanelor înconjurătoare – în urma căreia va avea de suferit întreaga omenire”.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.