Adevărul otrăvitor al dosarelor

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Drumul Damascului este foarte asemănător cu drumul spre adevăr, din moment ce Pavel, care a ajuns la Damasc, era incomparabil mai aproape de Adevăr decît Saul, care a plecat din Ierusalim. Precum e cu credinţa, aşa e şi cu adevărul - cel care pleacă pe acest drum, va fi cu totul altul cînd ajunge la capăt, dacă ajunge vreodată. Convertirea, ca şi dumirirea întru adevăr, are trei momente: întîi îţi dai seama că ai greşit, că te afli în eroare, că ceea ce ţineai drept adevărat este, de fapt, minciună. Apoi, te căieşti, recunoşti în faţa autorităţii, fie ea Dumnezeu sau propria conştiinţă sau cetatea însăşi, că persistenţa în eroare îţi este ţie însuţi şi nimănui altuia imputabilă. În fine, convertirea se produce, îmbrăţişezi adevărul, chinul trece şi se instalează, eliberatoare, adevărata cunoaştere. De regulă, legătura cu adevărul abia descoperit se face printr-o promisiune, printr-un jurămînt, printr-un legămînt. În fine, pe ambele drumuri se va găsi, plină de mister, clipa revelaţiei, clipa cînd ceva măreţ, din afara ta, ceva ce nici n-ai fi bănuit că există se înfăţişează şi te copleşeşte. Mi-e greu să cred că drumul adevărului în România este cel pavat cu dosarele Securităţii. Ideea că Securitatea însăşi a fost cel mai fidel martor al comunismului mă înspăimîntă. Mi-e greu să accept că ceea ce conţin aceste dosare este cu totul adevărat, din simplul motiv că realitatea, care reiese de acolo, contrariază bunul-simţ şi ofensează atît legea morală din noi, cît şi cerul înstelat de deasupra noastră. Dosarele ne spun că victime ale Securităţii sînt Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, iar vinovaţii, cei care au dus lucrarea Securităţii în trupul ţării, cei care i-au chinuit pe alţii sînt Alexandru Paleologu, Ştefan Augustin Doinaş, Mona Muscă, Carol Sebastian. Chiar nu simţim că ceva monstruos rînjeşte în spatele acestei concluzii? Un apropiat al lui Corneliu Coposu mi-a povestit că, prin 1994, venerabilul lider ţărănist mărturisea cîtorva intimi că, după cum vedea el că merge treaba în România, deconspirarea dosarelor nu va avea efectul terapeutic scontat, tocmai pentru că realitatea dosarelor este contrarie realităţii morale. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, dar ştiu că acum, în 2006, acest lucru se vede cu ochiul liber. În fond, ce cuprind dosarele acestea altceva decît percepţii deformate, mutilate de ură, frică, resentiment sau, pur şi simplu, de ignoranţă agresivă? Se ştie că încă Hitler inaugurase sistemul de teroare în care victima cuiva era călăul altcuiva, care, la rîndu-i, devena călău pentru un altul, perpetuînd la nesfîrşit cea mai cumplită faptă omenească - relativizarea identităţilor în cuplul călău-victimă. Stalin, avînd, cum am spune azi, mai mult timp şi mai multe resurse, a dus acest joc abject la rafinamente diabolice aproape neverosimile. Securitatea ceauşistă nu a încetat niciodată să funcţioneze altfel. Turnătorii cei mai oribili, instrumentele cele mai depravate ale comunismului, otrăvitorii de suflete şi conştiinţe, aflaţi în solda şi în graţiile regimului, erau, la rîndul lor, martirizaţi prin urmărire, iar rezistenţii erau atraşi în fel de fel de mici compromisuri care apar în dosare şi în judecata noastră de acum drept trădări, abdicări, demisii morale. Securitatea strînge abia acum roadele acestei politici: un quiproquo monstruos, un imbroglio a cărui desluşire devine din ce în ce mai puţin posibilă. Nu mai ştim nimic, nu mai ştim cine a fost ce şi, în plină confuzie, revenim la instinct şi la aprehensiune. Dacă unul ne place pentru că o dată ne-a dat o aprobare pentru butelie sau pentru că ne-a strîns mîna neaşteptat, într-un context aglomerat de oameni cu putere, atunci îl iertăm, chiar dacă fiecare filă a poveştii lui de colaborare cu regimul este plină de puroi; dimpotrivă, dacă unul ne-a cam enervat de-a lungul anilor că prea apărea la televizor şi ţinea discursuri despre morală şi democraţie sau nu a făcut ceva ce noi i-am cerut să facă sau dacă nu e acum, în lupta dintre palate, de partea "alor noştri", atunci îl ardem la etică de nu se vede, deşi, poate, dosarul său cuprinde urme palide de vinovăţie, umbre ale unei frici adolescentine sau, pur şi simplu, gesturi prosteşti fără efect. Apoi, au trecut 16 ani de cînd grajdurile infecte ale României au nevoie de efortul herculean al deratizării. În 16 ani oamenii există, respiră, vorbesc şi acţionează, construiesc şi dărîmă. E oare corect să aplicăm acum sancţiuni ca şi cum am fi în 1990? Oare, cînd decidem cine ar trebui să părăsească scena publică şi cine ar fi util unei Românii europene, chiar nu contează ce s-a întîmplat în ultimii 16 ani? Chiar nu mai contează, de pildă, că Adrian Năstase a ridicat corupţia la nivel de politică de stat, iar Mona Muscă a fost poate cel mai credibil promotor al democraţiei, transparenţei şi bunului-simţ? Chiar nu contează că Ion Iliescu a oprit evoluţia spre modernitate a României, cu efecte peste care nu putem trece nici acum, iar Alexandru Paleologu a fost una dintre rarisimele dovezi vii că România a fost şi altceva decît o ţară tarată de comunism? Ce facem cu aceste fapte acum, cînd, cu dosarele Securităţii în mînă, judecăm oamenii din viaţa publică? Eu, unul, nu am să accept niciodată un sistem de judecată morală care îmi dă rezultate evident eronate. Vreau să fiu bine înţeles. Trecutul politicienilor trebuie cunoscut pe de-a-ntregul. Ca şi prezentul lor. Arhivele Securităţii trebuie ştiute bine, trebuie să fie pe de-a-ntregul disponibile publicului, dar trebuie să fie privite drept exact ceea ce sînt: nu un prilej de revelaţie, ci arhiva unei instituţii înfiorătoare care a fost temelia unui sistem al minciunii absolute. Trebuie, de asemenea, să judecăm. Cînd e vorba de judecarea liderilor noştri, nimic nu trebuie să ne inhibe, nici măcar Biblia. Pilda cu care sîntem, adesea, opriţi să judecăm pe aproapele nostru se referă la judecarea unei femei adulterine, a unui om simplu care a greşit, şi nu la judecarea unui prim-ministru sau a unui demnitar într-o societate democratică. Mai mult, judecarea morală a unuia care trăieşte din voturile poporului e obligatorie. Dar vreau, numai, o judecată care să nu dea greş, o judecată a cărei concluzie să fie benefică cetăţii. Asta e tot.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.