Adevărul care ne va mîntui
"Ce-aţi fi făcut dacă la începutul anilor â90 v-ar fi spus cineva că discuţia serioasă despre Securitate şi securişti se va face abia după 16-17 ani, către limita termenului Brucan? Cîţi dintre cei care aţi rămas totuşi în ţară n-aţi fi avut un imbold mai puternic ca să plecaţi oriunde, deznădăjduiţi? Şi cîţi aţi fi acceptat să vieţuiţi în minciună, alături de oameni care continuă să vă înşele, cu bună ştiinţă, cîţi aţi fi votat turnători de joasă sau de înaltă speţă şi cîţi aţi mai fi luat de bune cele spuse de laşi mai mari sau mai mici? Cum credeţi că ar fi arătat azi România, dacă discuţia din aceste zile ar fi avut loc, la modul serios, atunci, în 1990? Dacă Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara ar fi fost lăsat să aibă măcar şansa de a ajunge la cunoştinta celor mulţi? Privind în urmă, constatăm că societatea românească s-a maturizat pe propria-i piele, cît şi cum a putut. Dar a pierdut timp preţios, ca un copil care ţine morţiş să experimenteze tot, să nu asculte sfatul batrînilor (de exemplu, Ticu Dumitrescu) şi să se dea cu capul de pereţi pînă învaţă, cu preţul cucuielor, ce e rău şi ce e bine. Au trecut prea mulţi ani pînă azi, cînd primim confirmări ale unor bănuieli sau, după caz, primim veşti-şoc despre personaje în gura cărora ne-am uitat timp de 10-15 ani. Ni s-a dat un nou moment de răscruce. Şi e mai bine mai tîrziu decît niciodată. Cuvîntul de ordine: cît mai repede şi cît mai complet". (Călin Hera, Evenimentul zilei, 8 august 2006) "Ani de zile ne-am complăcut într-o lume de alb şi negru. Îngerii luptau cu dracii şi învingeau. Simplu pentru o moralitate schematică. A trecut ceva timp şi îngerii au schimbat rolurile cu dracii. Nu mai ştim la cine ne referim cînd vorbim de servicii sau de fostele structuri. Fostele sînt mai prezente decît actualele. Teoretic, lumea s-a mai colorat, dar tot cenuşie pare. Cînd avem o brumă de speranţă că s-ar întoarce la viaţă, aflăm că nu a fost decît o manipulare a serviciilor secrete. Sau a presei dominate de servicii secrete. Sau a Parlamentului controlat de foşti şi actuali agenţi. Sau a preşedintelui Băsescu, acuzat şi el de securism. România se învîrte în jurul acestei axe a răului şi a minciunii. La 17 ani de la Revoluţie, prinşi în mijlocul jocurilor de putere, dezinformaţi cu ştiinţă, prostiţi cu program, reduşi la rolul de fertilizant electoral, jucaţi pe degete de foşti şi actuali agenţi secreţi ai culiselor politice, românii mai cred că singurul adevăr accesibil despre lumea în care trăiesc se află în dosarele Securităţii. Un adevăr care, speră unii, îi va mîntui." (N.C. Munteanu, 8 august 2006) (C. G.)
