Actul trei

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Performanţele reale ale lui Tony Blair sînt spectaculoase într-un domeniu care contează: cei mai mulţi britanici o duc acum mai bine decît în anul 1997, cînd, după 18 ani de opoziţie, Partidului Laburist condus de Tony Blair a ajuns la putere. Din 1997 încoace, venitul celor săraci a crescut cu 2,2%, iar al celor bogaţi cu 2%. Dar prezenţa britanică în Irak şi consecvenţa cu care prim-ministrul britanic menţine acolo misiunea ţării sale, deşi sondajele demonstrează extrema nepopularitate a acţiunii, i-au diminuat serios prestigiul. Eforturile lui Blair de a include puterea Angliei în acţiunea unei largi comunităţi internaţionale, luptînd pentru impunerea valorilor democratice, nu s-au bucurat de prea multă înţelegere acasă, mai ales pentru că succesele în acţiunea internaţională sînt arareori spectaculoase: Marea Britanie a intervenit în Kosovo, în Sierra Leone, în Afganistan şi Irak. La nivelul publicului, departe prin vîrstă de dramele decolonizării, mentalitatea imperială îşi arată reversul: indiferenţa faţă de "restul lumii" după ce acesta a respins uşuratic o dominaţie din care, după părerea britanicilor, nu avea decît de cîştigat. "Nimic nu e mai caraghios decît tendinţa de a portretiza Ťdemocraţia» sau Ťlibertatea» drept nişte concepte Ťoccidentale» pe care noi în mod greşit încercăm să le impunem unor popoare sau unor naţiuni străine de ele. Poate că pentru unele guverne ele sînt străine. Dar nu pentru popoare. Unde s-a desfăşurat un vot cerînd eliminarea democraţiei? Sau cine preferă poliţia secretă, libertăţii cuvîntului?" Tony Blair are dreptate cînd crede că numai într-o lume care împărtăşeşte aceleaşi valori, Marea Britanie îşi poate valorifica avantajele economice şi tehnologice şi poate să-şi păstreze rolul de mare putere. Laburiştii îi datorează lui Blair transformarea partidului dintr-unul socialist democratic într-un partid social-democrat frecventabil, gata să aplice reformele necesare modernizării ţării, în limitele impuse de doctrina suveranităţii naţionale şi de regulile liberale ale pieţei. Cea mai spectaculoasă renunţare a fost cea de dinaintea primei victorii electorale, cînd laburiştii au scos din statut şi program articolul prin care promiteau că, odată ajunşi la putere, vor trece bunurile naţionale în "proprietate comună", ceea ce seamănă prea bine cu o naţionalizare pentru a nu fi considerată ca atare. Această renunţare însoţită de asigurarea independenţei Băncii Angliei au fost decizii importante, măsuri explicite ale unei schimbări de substanţă, o confirmare a intenţiilor noului Guvern: Blair vrea şi poate să joace jocul capitalist. Disponibilitatea a fost materializată prin paşii făcuţi în reforma educaţiei şi a sistemului de sănătate, insuficienţi, desigur, deoarece în aceste domenii destinul celor salvaţi nu compensează frustrările celor lăsaţi pe de lături. Noii laburişti au încercat să ilustreze prin acţiune legislativă conceptul teoretic lansat de Anthony Giddens A treia cale, lansînd meritocraţia ca principiu ordonator al vieţii sociale: "Marea idee a noilor laburişti este dezvoltarea potenţialului uman, convingerea că fiecare individ are talent şi resurse adesea descurajate şi nealimentate", spunea Blair. El pleda pentru egalitatea asigurată de accesul egal la şanse, şi în teorie aşa au evoluat reformele din politică, învăţămînt şi sănătate. În viaţă, meritul este aproape întotdeauna concurat de clientelism, prieteşug, noţiuni deloc british, dar universal valabile. Dreapta conservatoare i-a reproşat că a dezechilibrat un sistem eficient timp de secole, stînga din propriul partid consideră că noii laburişti nu fac decît să consolideze stratificarea socială, favorizînd clasa mijlocie şi înlăturînd clasele de jos din viaţa publică. Folosindu-se de capacităţile şi devotamentul unei echipe de personalităţi cu strălucitoare capacităţi intelectuale, transmiţînd continuu un sentiment de siguranţă, uzînd talentul său oratoric şi abuzînd de farmecul său personal, Blair şi-a susţinut cu brio ideile şi şi-a ridiculizat adversarii; acum a ajuns însă la limita propriei capacităţi de inovare. Stînga speră că plecarea lui Blair le va readuce electoratul înstrăinat de accentul educat şi costumele bine tăiate ale prim-ministrului. S-ar putea să se înşele. Mulţi cred că asistă la retragerea de pe scenă a lui Tony Blair. Nu e exclus să fie doar finalul dramatic al actului doi: premierul britanic nu are decît 53 de ani.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.