Activități de week-end

Publicat în Dilema Veche nr. 946 din 26 mai – 1 iunie 2022
FILIT – Iași 2021 jpeg

Am urmărit în week-end-ul acesta un serial pe Netflix, Avocatul din limuzină. Nu e cine știe ce, un șablon de thriller psihologic, cu puțină melodramă, cu întorsături de rezultate, cu clișee caracterologice, dar te prinde cît să acoperi niște ore de relaxare. Personajul tipic, trecut printr-o perioadă de cădere gravă, dar care, nu-i așa, are competențe profesionale de vîrf și reușește să se redreseze cînd soarta îi oferă o ocazie de a se ridica. Bărbatul alfa, impecabil ca aspect, capabil de emoții și sentimente profunde, cu valori morale stabile, trainice, știți modelul. Sigur, toate clișeele astea care nu se aplică în realitate, dar pînă la urmă arta, chiar și cea mainstream, nu își propune doar să reflecte realitatea, ci și să o stimuleze sau să o influențeze, poți alege din ea nu idealizarea care să aducă dezamăgirile, ci pastilele de motivație care să te împingă mai departe. Poți, de pildă, să fii atent la cum se îmbracă oamenii ăia și să preiei modelul, ca să glumesc puțin, pe jumătate măcar.

Dar ce m-a făcut să scriu despre acest serial este o replică din ultimul episod al sezonului, pe care avocatul rebranduit i-o dă fiicei sale. Trei lucruri trebuie să știi în viață, îi spune el: ce vrei, în ce crezi și ce trebuie să faci. N-am verificat, dar personajul afirmă că această învățătură îi aparține lui Toma d’Aquino. Dar pentru că de o vreme (adică de cîțiva ani) mă preocupă constant problematica educației din perspectiva dezvoltării personale, am vrut să scriu articolul acesta despre această învățătură. Fac mai întîi o pauză, voi merge la sală să fac puțin sport, revin mai încolo.

Am revenit. A fost greu astăzi la sală, pentru că nu am mai fost de vreo trei săptămîni. Am fost pe drumuri, București, Norvegia, apoi vreo săptămînă am tot amînat, din lene. E greu cînd faci o pauză să revii. Cam ca în multe alte privințe ale vieții, după o pauză te codești, amîni și, cînd reîncepi, o vreme poate să îți pară mai greu decît la început. Dacă ar fi să exemplific, să zicem că înainte obișnuiai să faci alergare pe bandă, pentru încălzire, zece minute. Dacă te-ai mișcat pînă la sală după o pauză, urci pe bandă, pornești și primele două minute e floare la ureche, îți zici eh, nu mi-am ieșit din formă. Dar pe la minutul 4-5 parcă simți că îți dai duhul. Mintea îți zice: Marcele, e prima zi după revenire, nu o fi foc dacă nu alergi chiar zece minute, e OK și vreo șase-șapte. Apoi, pe la minutul 6-7 poate, ți se dezleagă șiretul de la unul dintre adidași. Poate e ceva mai incomod să mai alergi și mintea îți zice iar: Marcele, uite, acuma chiar nu mai poți alerga, obiectiv vorbind, ai un șiret desfăcut. În realitate, și minutul 4-5, și minutul 6-7 sînt pretexte. Dacă le poți depăși, pe la minutul 9, cînd vezi deja finalul, îți dai seama că ar fi fost o prostie să te oprești. Ba chiar îți dai seama că ai putea să duci încă vreo cîteva minute, dacă chiar ai vrea. Ce îți trebuie pentru a depăși momentele respective? Motivație.

Dar de ce merg eu la sală? Păi, pentru că am un scop – să mă întrețin fizic. De ce am acest scop? Pentru că unele dintre valorile în care cred au o relație strînsă cu acesta: sănătatea, un corp îngrijit (ca să nu spun frumusețea, ar părea prea histrionic). Ca să ating scopul și în acord cu valorile amintite, sînt nevoit să recurg la anumite acțiuni, printre care se numără și mersul la sală, sportul în general. Și să mențin motivația. Desigur, nu doar prin aceste acțiuni vizez scopul respectiv și acordul cu valorile menționate. Așadar un scop, niște valori, o serie de acțiuni. Și motivația.

Și aici mă întorc spre învățătura lui Toma d’Aquino, pe care personajul din serial i-o servește fiicei sale. Marcele, zice Toma d’Aquino, în viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.

Îmi plac înțelepții ăștia care spun în cîteva cuvinte simple chestii atît de pline de miez. Dincolo de ironie, o spun serios, pentru că iată, dacă stai să te gîndești, ce zicea Toma d’Aquino se leagă cu mersul meu la sală și avocatul din serial are dreptate să-și educe fiica în această logică. În fond, despre asta este vorba în viață: să ai un scop pe care îl urmărești, pentru că dacă tu nu-l ai, te vor trage alții în scopurile lor și vei fi doar un instrument, apoi ți se va acri și te vei acri, să crezi în niște valori care să te susțină prin trăinicia lor în efortul pe care îl presupun acțiunile pe care le întreprinzi pentru a-ți urmări scopul.

Desigur, scopul meu în viață nu este doar întreținerea fizică, deci mersul la sală, grija față de aspectul fizic și de sănătatea fizică (deși dacă sănătate nu e, nimic nu e). Sigur că față de un scop major, adică o misiune a vieții, mai apar și o sumedenie de alte scopuri, subsumabile misiunii, care o susțin de fapt sau care au rolul unor căutări prin care te poziționezi pe drumul acesteia. Deci nu lipsite de importanță, în ordinea întregului. Ele necesită la rîndul lor asumarea unor valori și acțiuni specifice.

Și acum, după ce v-am zis despre mersul meu la sală și despre serialul urmărit zilele acestea, veți întreba:, OK, și ce-i cu asta? Nimic. Decît că atît de simple sînt lucrurile și la atît s-ar putea reduce, de fapt, într-un rezumat conceptul de educație, dacă îl privim din perspectiva dezvoltării personale: ce acțiuni sînt întreprinse pentru a se ajunge la un scop care implică un set de valori. Atît la nivel macro, cît și la nivel micro. La nivel sistemic și la nivelul fiecărui lucrător din sistem. Și cam asta trebuie să-i ajutăm și pe elevi să asume. Chestia este că uneori ajungem să confundăm, atît la nivel sistemic, cît și la nivelul fiecăruia dintre noi, scopul, misiunea, cu scopurile intermediare sau subsumabile acesteia. Să mergem doar la sală, cum ar veni, fără să avem alt interes în viață decît să arătăm bine.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.