Această ediție a Olimpiadei de Iarnă a trecut cam neobservată?

E doar o impresie subiectivă că această ediție a Olimpiadei de Iarnă a trecut cam neobservată?

Neobservată?! Nuuu... Dimpotrivă, tocmai că a fost observată prin lipsa expresă de atenţie pentru ceea ce ar fi vrut gazdele chineze să fie observat. Şi viceversa. A fost observată prin creşterea conştientizării problemelor unei etnii în pragul anihilării, aceea a uigurilor, asupra cărora sînt practicate metode maoist-staliniste. A fost observată prin repetarea destinului dramatic al populaţiei din Hong Kong, a cărei democraţie legată fedeleş de stîlpul comunismului made in China este o alarmă pentru întreaga lume civilizată, mai ales pentru noi, foştii lagărizaţi. Jocurile Olimpice cu zăpadă complet artificială, public artificial, proclamaţii artificiale au semănat cu un vast şantier de tipul celor pe care cei de o anumită vîrstă le cunosc foarte bine. Tot înainte, indiferent de costuri! Ce contează că un reporter olandez a fost luat pe sus în timpul unei transmisiuni directe ori că discuţiile cu localnicii sau voluntarii erau strict supravegheate şi subiectele bine selectate? Ce mai contează că am avut parte de cel mai grotesc interviu de după căderea Cortinei de Fier, în care Shuai Peng, chestionată de reporterii de la L’Équipe, a dat un spectacol înfiorător al spălării absolute pe creier? Important e că marele popor – care chiar e unul mare, dar nu în zona acestor prostii – a mai bifat un „cincinal în patru ani”, căci despre asta pare să fi fost această ediţie. Cu ce vom rămîne noi, cei (încă) liberi? Cu degetele mijlocii ale unui patinator rus către adversarii americani, frumoase apendice al crizei ucrainene, cu cazul Valieva care l-a scos din pepeni pînă şi pe etern împăciuitorul şef al CIO Thomas Bach şi i-a provocat vorbe de o duritate nemaiîntîlnită despre sportul rusesc (aş fi zis că ăsta deget adevărat arătat lui Putin dacă n-aş şti că se vor înţelege ei cumva) şi cu ideea deloc trăsnită că, poate pentru prima oară de multă vreme, Jocurile Olimpice chiar au întîrziat un război, cel al Rusiei contra Ucrainei. Haraşo! În ce ne priveşte, Olimpiada albă nu ne priveşte. Fiţi atenţi: Slovenia a luat șapte medalii (două de aur), Ungaria trei (una de aur), Cehia două (una de aur), Slovacia la fel, Ucraina una de argint, Estonia, Letonia şi Polonia (ca să rimeze) cîte una de bronz. Noi? Sîntem ca noi, ca scoşi din cutie. Cel mai bun rezultat: locul 9 la proba de ştafetă sanie pe echipe. Păi, nu sîntem noi cei mai buni la Săniuţă?! – scuzaţi... Asta e. Atît s-a putut. Cunoşteţi şlagărul. Avem alte treburi. Dar nu e despre noi. E despre această planetă, despre acest Pămînt. Care, vorba lui Jaume Cabré, se întoarce la vremurile în care era plat.