Accidente

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

Alegerile din Polonia au arătat că naționalismul țîfnos și antiliberal poate fi înfruntat cu un oarecare succes. Însă rezultatul este departe de a marca o întoarcere masivă a Europei înspre politica centrist-conformistă care să permită cetățenilor ei să nu mai trăiască cu senzația că un pericol iminent e permanent aproape.

În fapt, negocierile de la Varșovia pentru formarea unei coaliții sînt abia la început. Președintele Andrzej Duda are prerogativa de a numi premierul și sînt voci care speculează că ar putea fi ales un candidat al PiS (partidul de guvernămînt). Și nu fiindcă PiS are aliații necesari pentru a rămîne la guvernare, ci în speranța că instalarea unui guvern al Opoziției va întîrzia suficient de mult cît să nu existe timp pentru adoptarea bugetului pe 2024. Asta ar putea duce la dizolvarea Parlamentului și convocarea de noi alegeri. 

Însă chiar dacă coaliția Opoziției condusă de Donald Tusk va reuși în cele din urmă să ajungă la guvernare e lesne de presupus că ea va fi marcată de diferențele ideologice dintre partidele componente pe care în acest moment le unește doar dorința de a trimite PiS în opoziție. De la negație la afirmație e drum lung. 

Întreaga Europă va urmări foarte atent evoluțiile din Polonia pentru că un eșec al lui Tusk și o revenire a PiS la guvernare va semnaliza întregului continent că ceea ce e era considerat „mainstream” politic pînă acum ajunge încet-încet la final. 

O consecință directă va fi că, dintr-un paria ridicol și păgubos și ambasador obraznic al intereselor rusești la UE și NATO, Viktor Orbán al Ungariei se va transforma într-un lider de necontestat al unei noi Europe în care birocrația plicticoasă de la Bruxelles va fi înlocuită de fantasmele contorsionate ale unor populiști confuzi, corupți și dispuși să dea foc casei doar pentru a se bucura de priveliștea incendiului. Pînă la urmă, Orbán are de partea sa nu numai permanentul succes electoral, ci și încăpățînarea de a-și menține convingerile toxice pînă în pînzele albe. De altfel, una dintre cele mai dizgrațioase imagini ale ultimilor ani este probabil aceea în care șeful Guvernului de la Budapesta îl salută la Beijing pe Vladimir Putin, urmăritul penal pentru crime de război în Ucraina și dușmanul declarat al tuturor valorilor care au făcut posibilă libertatea și prosperitatea în estul Europei. 

La cîteva zile după respectiva întîlnire, cu ocazia aniversării revoluției maghiare din 1956, Orbán avea să compare Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică, explicînd sobru-sarcastic că Ungaria este sub ocupație. Însă, spune premierul, „atunci trebuia să dansăm după cum ne cînta Moscova. Bruxelles-ul cîntă și el, dar de dansat dansăm cum vrem noi și dacă nu vrem, nu o facem”. 

Pentru tipul acesta de sfidări retorice și practice nici Uniunea Europeană, nici NATO și nici Statele Unite nu au găsit răspunsul corect. Iar asta li se poate imputa direct căci cîtă vreme Orbán nu simte consecințele reale ale eforturilor sale de dezmembrare a consensului occidental în fața dictaturilor lumii, el se va simți încurajat să continue. Și nu are nimeni nici o garanție că într-o zi indivizi asemenea lui vor constitui majorități în toate statele europene. PiS-ul polonez regretă probabil în aceste momente că, deși iliberal în suflet, a mai ezitat cînd și cînd în relația cu Europa. A mai cedat, a mai încercat să negocieze. Probabil că atunci cînd va reveni la putere va trage concluziile necesare. 

Dacă e o lecție de reținut din alegerile poloneze atunci aceea e că, pentru a păstra construcția europeană vie și societățile noastre democratice, lupta trebuie dusă permanent și inteligent. Și, mai ales, cu strategii adaptate electoratului căruia încerci să îi cîștigi simpatia. Apelul la principii generice nu funcționează. Opoziția poloneză a înțeles în timpul campaniei electorale că, poate pentru prima oară în mulți ani de zile, tineretul polonez este interesat de politică și trebuie doar să fie mai bine informat asupra opțiunilor. Dacă azi are o șansă reală de a înlocui PiS, asta se întîmplă pentru că polonezii tineri au cerut-o. Pentru comparație, la ultimele alegeri din Ungaria, mesajele confuze menite să mulțumească pe toată lumea al căror efect a fost doar scăderea entuziasmulului,dublate de alegerea unor lideri după criteriul „cel mai mic numitor comun”, au dus la consolidarea puterii lui Orbán. 

S-ar putea spune că tendințele suicidale ale societății maghiare sînt ceva ce n-ar trebui să ne privească prea mult. Însă nu trebuie să uităm că statele noastre sînt membre în aceleași organizații și structuri economice și de securitate. Vecinătatea geografică face inevitabil împrumutul nu numai de rețete gastronomice, ci și politice. Victoria Opoziției poloneze este tot atît de relevantă pe cît de relevantă este menținerea Viktatorului (apud Jean-Claude Juncker) la putere. Putem pretinde că avem drumul nostru separate, dar oricît am vrea ca asta să fie o noțiune care salvează trebuie să ținem seama că vin și oameni pe contrasens. Nu știm cine supraviețuiește unui eventual accident.

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.