A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est

Vasyl CHEREPANYN
Publicat în Dilema Veche nr. 997 din 18 mai – 24 mai 2023
White Cube © wikimedia commons
White Cube © wikimedia commons

După căderea Zidului Berlinului și dezmembrarea URSS, lumea era, în general, de părere că Europa de Est trebuie să ajungă pur și simplu din urmă Occidentul. Eliberate de sub puterea sovietică, aceste state urmau să treacă printr-o transformare firească și spontană, asimilîndu-se ordinii economice, politice și sociale a Vestului. Dar invazia rusească din Ucraina a arătat că Vestul e cel care trebuie să prindă din urmă prefacerile politice din Est.

Estul Europei e diferit de ceea ce se aștepta Vestul: moștenirea colonială și cea sovietică complică diviziunea binară simplistă dintre Nordul global și Sudul global. Acesta e motivul pentru care universitarii post-coloniali occidentali au neglijat în mod tradițional Estul Europei. Dar războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a scos în evidență moștenirea unei subjugări brutale, impunînd o reîncadrare a dezbaterilor despre colonialism. O dezbatere corectă începe atunci cînd colonizații încep să vorbească despre colonizatori, nu doar despre sine.

„Decolonialismul” (sau „studiile decolonialiste”), un cadru intelectual pentru criticarea unor perspective încă răspîndite în instituții, în discursul public și în comportamentul individual, a devenit o modă în cultura și în politica occidentală de azi. Acest „proiect de rezistență” e aplicat mai ales „pe plan intern”, fiind puternic ancorat în istoria imperiilor maritime și axat cu precădere pe rasă.

Decolonialismul fetișizează Sudul global (o postură golită de orice angajament politic semnificativ) și omite să recunoască trauma colonială din imediata vecinătate. Instituțiile politice și culturale occidentale au desconsiderat vreme îndelungată perspectivele Europei de Est, în favoarea viziunii Moscovei, cealaltă metropolă imperială și principalul punct de referință al Occidentului.

Or, această atitudine ignoră moștenirea imperialismului german din Europa de Est. În anii 1930 și 1940, Ucraina a devenit ținta deopotrivă a Uniunii Sovietice, care a implementat în țară o politică de colonialism industrial, și a naziștilor, care sperau să exploateze agricultura ucraineană în folosul propriului proiect imperial.

După cel de-al Doilea Război Mondial, atitudinile coloniale occidentale au reapărut în contextul „politici răsăritene”(Ostpolitik) a cancelarului vest-german Willy Brandt. Relația dintre oficialitățile de la Bonn și Moscova se baza pe ipoteza potrivit căreia nu era nevoie ca Europa de Est, inclusiv Ucraina, să fie luată în seamă: aparatul de stat sovietic vorbea în numele ei. Colonizaților le lipsea, prin definiție, subiectivitatea.

Această conjunctură a contribuit la formarea contextului politic actual din Europa de Est, unde conflictul armat și populismul autoritarist, frontierele rigide și o societate civilă fracturată subliniază necesitatea decolonizării politicii memoriei a Europei – și a istoriei sale recente. La urma urmei, Germania, locomotiva Uniunii Europene, și-a căpătat forma actuală abia în 1990. De-a lungul secolului al XX-lea, frontierele Ucrainei au fost mai durabile și mai stabile decît cele ale Germaniei.

Cea mai recentă lovitură dată politicii europene a memoriei a fost discursul despre „denazificare” folosit de Kremlin pentru a justifica războiul genocid împotriva Ucrainei. E un argument absurd: cum ar putea Europa, și mai ales lumea germanofonă, să accepte un fascist al combustibililor fosili care își justifică atrocitățile făcînd referire la Holocaust? Din nefericire, mulți occidentali o fac. Iar Kremlinul reciclează pur și simplu argumentul naziștilor: voi nu ar trebui să existați, dar, de vreme ce totuși existați, trebuie să fiți eliminați.

Apatia politică a Europei e adînc înrădăcinată într-o mentalitate colonialistă, care se reflectă în externalizarea problemelor practicată de UE. Această strategie a împingerii conflictelor în afara granițelor blocului comunitar, pentru a proteja interiorul Uniunii, a făcut ca Europa să înfrunte războaie și regimuri autoritare de la Sudul și de la Estul ei, ceea ce a generat inevitabil un aflux de imigranți care fug din calea violenței.

Reacția tipică a UE în fața polarizării ideologice e retragerea într-o falsă neutralitate, care poate proteja pasămite împotriva „extremelor” care există în alte părți. Această neutralitate normativă definește și abordarea anumitor instituții culturale și medii occidentale față de vocile ucrainene care se ridică împotriva agresiunii imperialiste a Rusiei.

Opunîndu-se parcă adevărului „afectiv”, ele limitează exprimarea emoțiilor puternice, ca și cum acest conflict poate fi judecat numai de pe o poziție imaginară obiectivă și rațională. Din respect pentru o abordare Realpolitik a războiului Rusiei, multe instituții culturale occidentale, care înainte se lăudau cu angajamentul lor politic și cu un decolonialism radical, s-au repliat într-un „cub alb” care se vrea independent de context, asemenea unui spațiu expozițional convențional în care arta redă realitatea pe fundalul unor pereți imaculați, cu o iluminare ideală [referire la spațiul expozițional White Cube, care pune accentul pe un ambient alb, minimalist, „decontextualizat” – n. trad.].

Acest fel de a reacționa e determinat în mare măsură de un modus operandi al domeniului cultural european. Pe de o parte, există instituții mari care respectă întocmai liniile trasate de guvern și care se tem de activități independente. Pe de altă parte, există colective și grupuri curatoriale care își declară angajamentul față de democrația participativă, dar nu ajung la nici un rezultat, deoarece discută fiecare detaliu la nesfîrșit și nu sînt de acord în nici o privință. Indiferent dacă o instituție e verticală și centralizată în cel mai înalt grad sau orizontală și participativă, angajamentul politic pare un deziderat imposibil.

În vreme ce multe instituții culturale occidentale își ascund capul în nisip de bunăvoie, altele, cum se întîmplă în Ungaria și în Polonia, au fost deturnate de directori de extremă dreapta numiți de Guvern. În ambele situații, instituțiile creative ale Europei par incapabile să făurească o cale nouă, mai implicată politic. Și, la fel ca în cazul UE, a rămîne pur și simplu înăuntrul frontierelor instituționale și a încerca doar conservarea a ceea ce se află în interior va eroda în cele din urmă libertatea acestor instituții. Un decolonialism viabil presupune un angajament radical – care implică asumarea de riscuri și lupta pentru o cauză. Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.

Altminteri, la următoarea revenire a Realpolitik, Europa de Vest nu ar trebui să se mire dacă va ajunge în situația de a căuta frenetic o altă Zeitenwende, sau punct de cotitură istoric [discursul ținut de cancelarul german Olaf Scholz pe 27 februarie 2022, ca reacție la invadarea Ucrainei – n. trad.], și de a spune, ca de obicei:

Eu nu știu ce poate să fie

Că-mi sună mereu în urechi

Cu veșnica-i melancolie

Un basm din zilele vechi.

[prima strofă din poezia Loreley de Heinrich Heine (trad. Șt. O. Iosif) – n. trad.]

Vasyl Cherepanyn este directorul „Visual Culture Research Center” din Kiev și organizatorul Kyiv Biennial (kyivbiennial.org), un forum internațional pentru artă, știință și politică.

Copyright: Project Syndicate, 2023

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne